Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: “Domle, managerul e manager, daca e bun, poate conduce orice business, pentru ca principiile sunt aceleasi!”
In linii mari, si eu credeam (si continui sa cred) la fel, insa nu chiar atat de neconditionat pe cat o fac unii. In ceea ce priveste marile companiile de stat, atunci cand am inceput sa fac recrutari pe scara larga pentru ei, acum mai mult de patru ani, eram convins ca acestea se pot conduce exact la fel ca si marile companii private, si la nivel de management executiv, si la cel neexecutiv (consilii de administratie si altele boarduri). Pentru posturile de directori generali inclinam serios catre specialistii veniti din domeniul respectiv de activitate, insa pentru consiliile de administratie mergeam fara rezerve pe principiul de mai sus, mai ales ca asa vedeam ca se intampla in toate companiile private.
Ajungand sa cunosc bine aceste mari companii de stat, pe managerii si pe angajatii lor si, mai ales, pe cei de deasupra, din ministere, din guvern si de prin parlament, mi-am schimbat destul de mult convingerile. Pe scurt, acum cred ca managementul executiv este (si trebuie sa fie), practic, identic la companiile private si la cele de stat, insa la nivel de consiliu de administratie nu. Mai mult, mi se pare ca marea problema pare sa fie ca acest management neexecutiv de la companiile de stat (in consillile de administratie si de supraveghere) se face asa cum au vazut ei la privat. Or, daca a face astfel lucrurile merge la companiile private, la cele de stat e o catastrofa. Mai trist este ca guvernantii chiar ii indeamna sa ia aminte la exemplul privatilor, fara sa isi dea seama ce le recomanda.
Companiile private fac aproape exclusiv business development la nivel de consilii neexecutive, business administration doar superficial si intotdeauna reactiv, cand cifrele se duc spre unde nu trebuie. Insa, la companiile de stat business administration este (sau trebuie sa fie, mai precis spus) baza activitatii acestor consilii, in special partea de monitorizare si control, care e complet inexistenta la companiile private.
Dar, ca sa faci business administration la acest nivel de complexitate si de detaliere, trebuie sa cunosti foarte bine domeniul, altfel nu numai ca iei deciziile la intamplare, ci sunt sanse mari sa le nimeresti fix pe cele proaste, chiar cu toata bunavointa si buna credinta din lume.
Un manager executiv care vine intr-o companie de stat din cu totul alt domeniu are un handicap initial major, evident. Insa, fiind acolo de dimineata pana noaptea, inconjurat de specialisti de la care sa primeasca in permanenta tot ce are nevoie, poate invata domeniul si dedesubturile lui intr-un mod accelerat, ajungand sa-l inteleaga si sa-l stapaneasca intr-un timp rezonabil, sa zicem doua, trei, sase luni.
Insa cei din boardurile neexecutive nu au cum sa faca asta. Nu au acelasi timp la dispozitie, in primul rand, nu sunt platiti pentru un asemenea efort, nu mai au rabdarea si motivatia sa o faca, mai ales daca sunt vedete.
Prin urmare, cand fac acum recrutari pentru stat, eu acum caut intotdeauna specialisti din domeniile de activitate respective. Daca nu gasesc, pentru posturile de director general sau altele de management executiv incerc sa ma descurc si cu nespecialistii. Insa pentru pentru cei din consiliile neexecutive trec recrutarea in categoria esecuri…
(poza lui Sibtigerka-Goatgirl de pe www.deviantart.com)
Comentarii (7)
cine poarta raspunderea unei firme de stat care s-a dus de rapa ? Consiliul de administratie are vre-un rol ? Cine hotareste directia strategica a firmei ? Executivul poate fi destituit in orice moment de catre consiliu daca nu e “cuminte” si nu semneaza cum trebuie ?
Da, CA-ul e, de departe, principalul vinovat! GB
Incet, incet incepem sa recunoastem ca ideea “statul e cel mai prost manager” a fost indusa cu multa viclenie in Romania anilor ’90 – 2000, pentru a se putea privatiza (citeste “prada”) tot ceea ce a insemnat industria si, in general economia nationala.
Am exemple numeroase de manageri foarte buni, la stat, inainte de ’89.
Si am nenumarate exemple de “manageri” de azi, care cred ca pot conduce orice organizatie, ca orice pozitie le e accesibila, dar daca-i scuturi nu gasesti mai mult decat tineretea si, eventual, gelul din par. In ce tara cu economie dezvoltata media de varsta in management este la fel de scazuta ca la noi?
…Atunci cand am trecut prin Japonia, am inteles de ce in tara aceea evolutia in cariera presupune trecerea obligatorie prin fiecare treapta (nivel ierarhic) intr-o organizatie… fara salturi spectaculoase.
… Iar pe vremea lui nea Nicu, nu putea fi, de exemplu, ministru al sanatatii decat un mare medic.
Citeva aspecte interesante:
– in multe locuri unde companiile de “utilities” (gen “curent”, cai ferate, telefoane etc.) sint in proprietatea statului situatia din aceste companii este cam patetica. Sint slab performante, sint probleme de guvernanta, de control etc. etc.
– campanile private de “utilities” sint in multe cazuri mai bine gerate si de multe ori rentabile ( Warren Buffet a cumparat exact cai ferate dupa criza….)
– mai multe companii private de utilities duc, de obicei, la beneficii pentru consumatori (gen: preturi competitive, servicii superioare etc.)
– o piata “mixta” cu companii de stat si private de “utilities” (exista in citeva tari Asiatice) prezinta disfunctionalitati majore.
– si acum cea mai buna: companiile private de “utilities” cele mai bune si care, daca sint in numar mai mare, aduc beneficii clientilor NU au fost privatizate, ci au fost, la origine, create de la grupuri de antreprinzatori privati ( genul companiilor de telefoane din America, cele de cai ferate din America etc.)
Pare evident ca regiile de stat din Romania nu seamana cu nimica din ce am descris mai sus.
Partea superba a situatiei este ca asa o situatie necesita nu copierea unui sau altui model, a unuor asa zise “best practice” ci solutii viabile originale la situatiile originale existente.
Sintem noi acolo, la acel nivel, sau sintem inca la nivelul de a copia, preferabil din Occident, mai ales ca a copia din Occident ne pune la adapost de multe caci putem sa ne ferim sub scutul unui “Asa se face si in Occident!” care ne apara de multe :)?
Problema cu solutiile originale la situatii originale este ca o majoritate a oamenilor nu gindesc foarte profund si au tendinta sa prefere solutiile familare, recunoscute, cunoscute in avans. Pur si simplu asa functioneaza creierul unam!
Un explorator cind merge in jungla se fereste de ceea ce cunoaste dinainte ca fiind periculos (i.e. recunoaste ceea ce cunoaste) si nu acorda atentie a ceea ce nu cunoaste dar care poate fi tot atit de periculos.
Deci cind cineva vine cu o solutie noua, unica, aceasta este nefamiliara si risca sa fie respinsa.
De aceia acest fel de solutii “out of the box” sint cel mai bine cind sint concepute la un nivel suficient de inalt intr-o organizatie/system ( de exemplu la nivelul lui minister in cazul Romaniei) si dupa aceia “vindute” in jos pentru a avea “buyin”.
Dar aici survine intrebarea: sint ministerele din Romania la acest nivel?
:)) un fel de “meta situatie” ….”a gindi despre cum gindesti” :)))
In Occident se face de foarte multe ori apel la Think Tank-uri, la cercetatorii si profesorii renumiti din marile universitati, chiar si la un numar foarte restrins de firme redutabile de consultanta. Exista asa ceva in Romania?
Exista si profesionisti specializati pur si simplu in control si risc.
Nu ma refer la tot felul de contabili specializati in audit si tot felul de evaluari gen AVENAR.
Intr-o companie privata un Board neexecutiv se uita, in esenta la trei elemente: crestere (aka business development), costul capitalului si randamentul capitalului (ROE). Poti sa aduci totul ca un “arreignais de poison” la aceste trei elemente (inclusiv protectia muncii, securitatea etc.)
Daca cresti (aka: business development) dar capitalul costa mai mult decit randamentul acestui capital te-ai dus …. in jos.
Daca pe un leu de capital la costa 5 bani si am un randament pe el de 4 bani, mai mult cresc … mai tare scad!
Iar controalele asupra acestor factori (crestere, randamentul capitalului si costul capitalului) le intelege bine un specialist din domeniu dar le poate intelege de asemenea un specialist in controale (unul bun).
Iar Boardul neexecutiv este un organism de control.
In sectorul de stat este mai greu pentru ca intervin si alti factori (sociali etc.)
Daca ar fi numai indicatori de rentabilitate ar fi simplu.
Dar si asta se poate rezolva daca mandatul este clar.
Nu este oare problema ca nu exista specialisti in control si guvernare pe masura anvergurii companiilor de stat din Romania?
Cred ca sintem inca in situatia in care “la creme de la creme” sint niste tineri isteti care au facut facultati bune prin Occident si au poate poate au mai lucrat citiva anisori prin vre-un centru financiar sau o companie mare unde VPi se numara cu zecile, caci suna bine cind sint in fata clientilor. (Nu vreau sa ii pun intr-o lumina negativa, caci au in mod cert merite!)
Citi oameni care au gerat bugete de amploarea celor pe care le-a gerat D-nul Ciolos avem disponibili?
Citi fosti membrii neexecutivi din Board-uri ale companiilor de amploarea regiilor din Romania avem?
Excelent comentariu George! Din pacate modificarile aduse prin legea 111 la OG 109 nu au rezolvat problemele deosebit de grave. Personal nu am inteles de ce, daca asa zisii manageri nu performeaza si nu isi fac indicatorii, de ce trebuie sa ai suportam pana la incheierea mandatului? Avem multiple exemple de performante dezastruoase. In fiecare meserie s-a studiat managementul in facultate si cel putin cel din energie nu seamna cu cel din alte zone economice.
Exista un proverb vechi, care spune ca CFR_ul si Energia sunt a doua armata a oricarei tari avand rigori de ordine si disciplina deosebit de stricte cu mult peste alte industrii. Acesti manageri asa zis profesionisti au adus in energie un val incredibil de indisciplina care a produs deja multiple incidente/accidente soldate cu morti, raniti plus pagube economice colosale. Nu pot intelege de ce autoritatile statului nu s-au sesizat si nu au actionat in aceste cazuri deosebit de grave. In orice moment putem avea o avarie de sistem care poate sa aiba pagube colosale. Este foarte adevarat ca nici procurorii nu mai sunt ce au fost si acum raspund la comenzi politice.