Personal si subiectiv, eu sper ca noul Ministru al Educatiei sa nu cedeze presiunilor cinice ale companiilor si sa faca din facultate o scoala de meserii, un fel de postliceala de ucenici care sa fie productiva la noul loc de munca din a treia zi la noul job, asa cum cer multi angajatori. Si angajatorii au dreptate, in fond: o firma are nevoie cam de 5% angajati brilianti, vreo 10% destepti, 35% pe la mijloc, si restul de jumatate atat cat sa poata iesi ceilalti in evidenta. Unii au incercat sa faca altfel si sa aduca mai multi destepti decat ar fi fost cazul, si a iesit prost…
Dar viitorul (cel apropiat, chiar), va schimba aceste proportii. Insa nu in sensul in care multi se grabesc sa prezica, ci invers: odata cu tehnologizarea avansata si cu digitalizarea va fi nevoie de si mai putini destepti. Robotii inlocuiesc munca bruta, intr-adevar, insa softurile inlocuiesc in mai mare masura pe cea intelectuala, adica vor face ceea ce acum fac oamenii destepti. Iar softurile avanseaza mult mai rapid decat robotii.
In lume sunt doua mari filosofii politice legate de educatie: una umanista, centrata pe individ si pe nevoile sale, cealalta imediat-pragmatica, centrata pe angajator (generic) si pe cerintele lui imediate – schematic spus.
Primii spun ca rolul educatiei formale (cea care face obiectul politicii de stat) este ca omul sa se dezvolte cat mai mult si cat mai armonios, sa devina cat mai destept. Or, daca e destept, se presupune ca isi gaseste el de lucru, stie cum sa abordeze si cum sa faca lucrurile, se descurca mai bine in viata. Si, pe termen mediu si lung, e mai bine intr-o societate cu oameni educati si destepti, oricum.
Ceilalti spun ca oamenii sunt mai multumiti daca au niste avantaje rapide, imediate: gasesc joburi mai usor, mai stabile, venituri mai sigure, economia merge mai bine si firmele platesc impozite mai mari, din care se pot asigura servicii sociale mai consistente, e mai bine pentru linistea sociala si, pe ansamblu, cetatenii sunt mai satisfacuti. Si ca, la urma urmei, cei care sunt destepti stiu incotro sa o apuce si ce sa faca, nu e nevoie ca statul sa se ocupe de ei mai mult decat e cazul. Fericiti cei saraci cu duhul nu e deloc o vorba in vant, e ipoteza de lucru. Sigur, copiii politicienilor si ai celorlalte elite se duc intr-o parte, cei multi in cealalta, care le-a fost pregatita.
Politicienii nostri au mers pana acum pe varianta ca din facultate nu trebuie sa iesi nici intelectual, dar nici un meserias pe placul angajatorilor. Sarcina lui Adrian Curaj pare simpla acum, pe oricare dintre cele doua variante de mai sus ar merge, tot mai bine decat acum va fi. Sa vedem ce va alege si, mai ales, cum va face lucrurile mai departe…
Am primit, pe vremea lui Ceausescu un fel de ‘éducatie multilaterala’ , de tip enciclopedist, la fel cum inca se mai face, dealtfel in scoli. Sunt o fire curioasa si am ramas cu cate ceva din toate disciplinele studiate.
Am peste 50 de ani.
Consider ca tipu asta de educatie m-a ajutat sa ma ‘reinventez’ pe piata muncii, lucrez cot la cot cu tineri de 20 si ceva de ani folosind ‘instrumente’ pe care am invatat sa le manuiesc tarziu. Dar am avut capacitatea de a le invata tocmai datorita tipului de educatie primit. (Educatie si instructie).
(Sigur ca intra in ecuatie si anumite date personale in aceasta ecuatie.
Sunt oamen de varsta mea care prefera sa se pensioneze medical fiindca ‘nu-si gasesc de lucru’… )
Nu am cine stie ce IQ, nu fac parte dintre ‘destepti’. Dar consider ca o cultura generala, chiar si mai redusa, te poate ajuta sa te adaptezi si sa gasesti mai usor de lucru, te orientezi mai usor in diverse domenii. Findca ce e de actualitate azi pe piata muncii, maine s-ar putea sa nu mai fie, si-atunci ce faci daca nu stii sa privesti decat intr-o directie si ai un background care iti permite sa abordezi doar un domeniu foarte limitat?
se pare ca intreaga dezbatere a luat-o pe aratura si a devenit o polemica de dragul polemicii. cand criticam sistemul francez sau cel german sau oricare alt sistem occidental suntem ca ala care merge cu caruta si isi da cu parerea despre masinile care trec pe langa el.
in ceea ce priveste o strategie (planificare ?) de viitor, ea e necesara. nu se poate continua haotic ca pana acum, cand fiecare ministru care vine schimba legea si pana copii termina un ciclu de invatamant se schimba de trei ori programa si manualele. nu se poate sa avem mai multe manuale pentru acceasi materie si fiecare sa aleaga ce vrea. nu se poate ca modul de sustinere al examenelor sa se schimbe de la un an la altul.
trebuie o clarificare si o sistematizare a procesului de invatamant. cine vrea un invatamant experimental, poate sa o faca pe cont propriu dar nu putem sa continuam sa facem experimente pe generatii intregi.
Sistematizare, planificare, etc, sant cuvinte cu iz comunist. Evident ca nu trebuie sa fie o abordare haotica. Evident ca trebuie sa existe o strategie pe termen lung – 20 – 25 ani. Dar strategia doar defineste liniile directoare, principiile care ghideaza definirea mecanismelor concrete de functionare a invatamantului. iar mecanismele trebuie sa fie concepute sa aiba bucla de feedback si sa fie adaptive. In acest moment, datorita evolutiei din ce in ce mai rapida a societatii, mecanismele trebuie sa fie adaptive, asa incat la fiecare cativa ani, sa spunem 5, sa se faca o evaluare si ajustarile necesare, sau abordarea sa fie pluri-disciplinara, asa incat adultul de maine sa aiba instrumentele necesare sa se adapeze la randul sau la realitatile societatii in care va trai si functiona.
Strategia trebuie sa fie definita pentru viitor, nu pentru prezent si cu siguranta nu pe baza experientelor si nevoilor trecutului.
Systemul francez, in deriva, a fost schimbat ( nu DESS-uri etc.). Cel german de asemenea a fost schimbat, in afara de invatamintul tehnic profesional.
Societatea este un system complex adaptiv, un CAS – complex adaptiv system. Ca o retea in care fiecare jucator autonom interactioneza cu toti ceilalti, daca vrea.
Orice system de invatamint impus de sus in jos, ca o fi el cel francez, cel german, cel din UK sau din Ethiopia, este sortit esecului pentru simplu motiv ca nu este nu poate adapta, in mod autonom, realitatii din societate.
Nu as vrea sa te am ministru al educatiei sau in guvernul tarii mele, in general… Nu, Mike, nu invatamantul se ia dupa mersul lucrurilor, dupa cum bate vantul, ci invers, educatia e proiectata de niste minti luminate, pe TERMEN LUNG (la fel ca si alte politici publice: cultura, sanatate etc.), si societatea se adapteaza acestora. GB
Ca asta este realitatea mostenita de pe vremea revolutiei industriale, stim cu totii. Faptul ca dvs, GB, aveti pretentia sa ramanem in continuare in secolele 18 – 19 in ceea ce priveste modul cum definim arhitectura sistemului de invatamant, va face sa fiti anacronic si cu vederi limitate si inguste.
Va dau o veste, sper sa nu va socheze. Am depasit de mult perioada revolutiei industriale, societatea se afla intr-o paradigma total diferita, evolutia si revolutia tehnologica fac ca mecanismele de interactiune sociala sa se schimbe fundamental, tot ce este in jurul nostru devine din ce in ce mai dependent de software, vezi Internet of Things, deci creativitatea este esentiala.
Educarea si stimularea creativitatii, asa incat adultul sa isi pastreze capacitatea de a se juca si minuna, premisele esentiale pentru a fi creativ, cer o abordare fundamental diferita a modului cum ii invatam si educam pe copii.
Anacronicii din minister habar n-au ce trebuie sa faca in conditiile prezentului pentru a educa copii pentru viitor. Ei continua sa repete ad nauseam aceleasi miscari pe care le-au invatat acum zeci de ani, produsul unui sistem care trecea prin faza industrializarii fortate si accelerate, avand obiectivul trecerii de la o societate preponderent agrara la una preponderent industrializata.
Educatia trebuie facuta pentru individ iar parametrii de executie a procesului trebuie sa fie personalizati conform cu constructia, talentele, preferintele, inclinatiile fiecarui copil.
Si puteti sta linistiti, copii de astazi vor fi perfect capabili sa construiasca o societate functionala, conform valorilor si nevoilor lor, chiar si avand in spate educatie nonconformista, dupa criteriile de azi.
Tot copii de astazi vor fi si angajatorii de maine si vor fi capabili sa adapteze nevoile pe potriva a ceea ce societatea va oferi si va avea nevoie.
Esenta este sa ii ajutam sa zboare, nu sa le retezam aripile, obligandu-i sa se inregimenteze intr-un sistem perimat.
Poti fi linistit, George, nu voi fi niciodata nici ministru al educatiei nici in guvernul Romaniei :))). Ma apuca groaza numai cind ma gindesc la asa ceva!!
Cine determina daca respectivele minti sint “luminate”? Dupa ce criterii?
Chestia cu “proiectarea pe TERMEN LUNG” aduce a planificare pe termen lung, “cincinal si in perspectiva” si rezultatele finale cam de aceiasi natura ar fi :))))
O companie este o masinarie de facut bani. Fiind masinarie, mecanismele functionale trebuie sa fie planificate si predictibile, altfel masinaria se duce naibii repede de tot. Chestie simpla, daca stai sa te gandesti : resurse disponibile la input, produse / servicii la ouput care, daca au succes, improspateaza inputurile. Dezechilibrele, daca nu sant corectate rapid, duc la pierderea integritatii operationale si in cele din urma structurale a mecanismului …
Societatea umana nu functioneaza doar dupa regulile acestea. Sant o multime de alti factori care influenteaza modul cum se comporta fiinta umana si sistemul socio-economic.
Sa planifici fiinta umana duce in Brave New World a lui Aldous Huxley. Thanks, but no, thanks!
Si in companiile mari planificarea pe termen lung are rezultate foarte “relative”. De cele mai multe ori se ajusteaza “din condei” cu ajutorul contabililor. Cam cum era cu planurile cincinale :)))
Corectia de piata la care asistam exact acuma arata exact asta: diferenta dintre frumoasele rezultate “pe hirtie” ( “planul s-a facut”….”actiunea a urcat”) si realitate ( banuti nu sint decit pe hirtie, cash pentru platit dividend e mai putin…actiunea nu merita, “piata se corecteaza”).
O societate este un ecosystem integrat. Ce trebuie facut este crearea de conditii propice pentru atingerea unor obiective.
Vorbeai de ierarhia facultatilor pe vremea comunismului. Exista o anumita valorizare a facultatilor unde se “facea carte”, unde se invatau lucruri fundamentale si nu usoare. Un student de la arhitectura avea o anumita
“statura” in societate etc.
Sa planifici este usor, sa gindesti un ecosystem este mult mai dificil, dar asta este ce lipseste in Romania.
In acest ecosystem isi gaseste locul si intelectualul, si “meseriasul cu facultate”.
Numai ca un ecosystem nu il creiaza un ministru sau un govern, cu toate ca pot sa influenteze significativ.
Probleme sint si in Occidentul dezvoltat cu creerea acestor ecosysteme, pentru ca focusul este pe profitul pe termen scurt.
Sint tari, Singapore, Taiwan, Korea, China etc. care au ajuns unde sint acuma prin crearea ecosystemelor care valorizeaza cunostiintele.
Acelasi lucru e valabil si un companii. Un Apple, un Google etc. reusesc sa creeze un ecosystem de o anumita natura.
Cred că e nevoie de o combinație. Dacă ești deștept, dar nu știi să faci nimic când mergi să te angajezi, încrederea în tine este foarte scăzută când mergi la interviuri. După ce primești și câteva uși închise în nas când le zici că ai doar diploma și nu știi concret ce trebuie să faci la locul de muncă, mulți îți propun să te specializeze pe un post inferior. Asta dacă vrei să lucrezi imediat. Mai sunt și cazuri fericite când tinerii termină facultatea și sunt întreținuți de părinți luni bune sau chiar ani până obțin postul mult visat. Sunt pline fabricile de ingineri cu diplomă care lucrează ca operatori CNC, de exemplu.
E o neintelegere a realitatii a sa spui ca softurile inlocuiesc munca intelectualilor
Softurile pot inlocui partea repetitiva, care se poate schematize, din munca intelectualilor, si o vor face.
Exista “soft creativ”? “Soft emphatic”? etc. Pot fi acestea transpuse in algorithmi?
Poate in filemele de genul “Trail Blazer” si alte succese Holywoodiene unde masinile incep sa se regenereze :))))
Habar n-avem cum va arata sistemul socio-economic peste 20 de ani. Cert este ca apar nise miscari si evolutii care vor duce catre ceva ce, noua, celor care avem peste 35 de ani, ne va fi familiar intr-o mica masura.
Consider ca schimbarile sociale facute posibile de tehnologia prezentului, dar mai ales de cea a viitorului, vor face ca angajatorii, la randul lor, sa se transforme, sa se adapteze, din nevoia de a accesa inteligenta acolo unde se afla aceasta si nu unde au ei acum pretentia sa se manifeste.
Asadar, este mai important ca individul sa aiba instrumentele necesare pentru a se putea descurca viata. La urma urmei, angajatorii sant si ei persoane care sant integrate social si care se vor adapta de nevoie la realitatea din momentul respectiv.
Eu prefer filosofia imediat-pragmatica. E ca un mod de meditatie, te tine conectat la prezent, la acum. Timpul de reactie e mult mai mic, adaptarea e mai usoara iar problemele sunt constientizate si rezolvate mai usor. De asemenea diferentele de clasa, desi existente, sunt mult mai neimportante: accentul pica pe a face treaba, nu pe statut.
Ca exemplu, si nu doar de dragul artei, din filosofia imediat-pragmatica se vede ca Germania e liderul Europei inca de la 1850, castigand revolutia industriala practic din start, in timp ce din filosofia umanista Franta inca se crede o mare putere mondiala care nu intelege ce i se intampla – prea mult umanism, asta se intampla.
Cred ca scoala, educatia oficiala, e pentru angajator. Ai nevoie de un set de cunostinte peste talentul nativ cu ajutorul carora sa obtii niste rezultate care pot fi monetizate. Educatia informala e cea umanista pentru ca se manifesta prin pasiuni, care si astea sunt naturale, si nu se urmareste in mod deosebit un profit imediat de aici.
draga cosmin! m-am abtinut cu greu sa nu-ti raspund! iti raspund, totusi, ca nu pot sa ma abtin!
deci dragul meu: spui ca esti de partea filosofiei imediat-pragmatice in abordarea educationala, pt ca “accentul pica pe a face treaba, nu pe statut”.
spui ca asta e un mod de meditatie si ca te tine conectat la prezent. uaaaat??? imediatetea pragmatica e un mod de meditatie????? uat da fac??? in ce fel? zi si mie, sa nu mor proasta! poate fac niste meditatii la job si scap mai ieftin!
la ce fel de meditatie te referi? la matematica??? stai in lotus???
‘accentul se pune pe a face treaba”. uaaat??? ce treaba? cine?? ce??
‘educatia oficiala e pt angajator”.
bai, hitleristule, tu te-auzi ce spui? te gindesti? adica io-mi trimit copilu la scoala gindindu-ma la ce bine o sa-i fie angajatorului? uat da fac??? deci cresc copii pentru angajatori???
“educatia informala se manifesta prin pasiuni” de acord!
da de ce sint pasiunile naturale considerate ieftine (asa lasi sa se inteleaga!) si nu sint pragmatice?
draga cosmin, esti un nefericit caruia i-a dat tac-su peste degete, obligindu-l sa invete pianul!
draga cosmin, pasiunile sint de nepretuit! aptitudinile sint ieftine!
cu dragoste,
luiza.
p.s.: stii de ce ti-am raspuns? pt ca mi-e teama ca, intr-o buna zi, copilu tau o sa-i dea un cap in gura copilului meu, pe principiul “care e mai tare cistiga”.
fata mea ar veni cu buza umflata iar eu n-as putea sa-i spun altceva decit “iarta”! nimic despre imediatete!
Apropo de Germania…
Oare cand a spus Faust ‘clipa stai’?
Nu iubirea, nu bogatia, nu puterea i-au oferit satisfactia suprema, ci biruinta impreuna cu comunitatea, ‘lucrul in echipa’ . Poate ca aici e secretul…
daaaa… comunitatea….. asta e!… lucrul in echipa!…. ihi!… ma si vad, impreuna cu toti colegii mei lingind o acadea, in semn de biruinta (ne-a dat voie!) la sfirsit de an! ‘biruinta suprema”…. cam aaaan… ce “biruinta”? ce “suprema?” … nu exista asa ceva!
scuze pentru vehementa!
Scoala este cu siguranta pentru copil, dar sa nu uitam insa ca ar trebuii luate in consideratie si cerintele pietii. Sistemul de invatamant romanesc este fffffoarte prost. Nu tine cont de cerintele pietii, nu tine cont de aptitudinile copiilor sub nici o forma, de aceea s-a ajuns in aceasta situatie in Romania. Noi vrem facultati care produc tineri fara nici o pregatire (aici am din nefericire nenumarate exemple, sunt doar cateva exceptii ) Nu avem scoli de meserii absolut deloc. Eu as impune norme de calitate in invatamant ca si in statele cu economii foarte dezvoltate.
In Romania lipseste stagiul din timpul scolarizarii cu desavarsire. Asa ceva nu se poate, firmele ar trebuii sa fie obligate sa primeasca stagiari pe perioade de cel putin 3 luni in vederea perfectionarii tinerilor studenti (eu aici includ si studentii de la scoli profesionale) . Si aici ma refer la toate domeniile, inclusiv in constructii, unde un zugrav nu poate practica meseria de zugrav fara diploma. In momentul in care in Romania se va acorda atentie tuturor meseriilor atunci se va creea o societate cu mult mai multa incredere in sine.
Eu nu cred ca sistemul romanesc de invatamant e atat de prost.
Dimpotriva, am dovada ca inca mai produce oameni competitivi.
Doar ca e greu de tinut pasul. Tentatiile sunt multe, lenea e mare, motivatia e inexistenta, de amble parti, elevi si profesori.
Mai intai pentru copil pt a i asigura un minim bagaj de cunostinte si mai apoi si pt angajator- vezi cerințe specifice jocului in sine sau suplimentare
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (24)
Am primit, pe vremea lui Ceausescu un fel de ‘éducatie multilaterala’ , de tip enciclopedist, la fel cum inca se mai face, dealtfel in scoli. Sunt o fire curioasa si am ramas cu cate ceva din toate disciplinele studiate.
Am peste 50 de ani.
Consider ca tipu asta de educatie m-a ajutat sa ma ‘reinventez’ pe piata muncii, lucrez cot la cot cu tineri de 20 si ceva de ani folosind ‘instrumente’ pe care am invatat sa le manuiesc tarziu. Dar am avut capacitatea de a le invata tocmai datorita tipului de educatie primit. (Educatie si instructie).
(Sigur ca intra in ecuatie si anumite date personale in aceasta ecuatie.
Sunt oamen de varsta mea care prefera sa se pensioneze medical fiindca ‘nu-si gasesc de lucru’… )
Nu am cine stie ce IQ, nu fac parte dintre ‘destepti’. Dar consider ca o cultura generala, chiar si mai redusa, te poate ajuta sa te adaptezi si sa gasesti mai usor de lucru, te orientezi mai usor in diverse domenii. Findca ce e de actualitate azi pe piata muncii, maine s-ar putea sa nu mai fie, si-atunci ce faci daca nu stii sa privesti decat intr-o directie si ai un background care iti permite sa abordezi doar un domeniu foarte limitat?
se pare ca intreaga dezbatere a luat-o pe aratura si a devenit o polemica de dragul polemicii. cand criticam sistemul francez sau cel german sau oricare alt sistem occidental suntem ca ala care merge cu caruta si isi da cu parerea despre masinile care trec pe langa el.
in ceea ce priveste o strategie (planificare ?) de viitor, ea e necesara. nu se poate continua haotic ca pana acum, cand fiecare ministru care vine schimba legea si pana copii termina un ciclu de invatamant se schimba de trei ori programa si manualele. nu se poate sa avem mai multe manuale pentru acceasi materie si fiecare sa aleaga ce vrea. nu se poate ca modul de sustinere al examenelor sa se schimbe de la un an la altul.
trebuie o clarificare si o sistematizare a procesului de invatamant. cine vrea un invatamant experimental, poate sa o faca pe cont propriu dar nu putem sa continuam sa facem experimente pe generatii intregi.
Sistematizare, planificare, etc, sant cuvinte cu iz comunist. Evident ca nu trebuie sa fie o abordare haotica. Evident ca trebuie sa existe o strategie pe termen lung – 20 – 25 ani. Dar strategia doar defineste liniile directoare, principiile care ghideaza definirea mecanismelor concrete de functionare a invatamantului. iar mecanismele trebuie sa fie concepute sa aiba bucla de feedback si sa fie adaptive. In acest moment, datorita evolutiei din ce in ce mai rapida a societatii, mecanismele trebuie sa fie adaptive, asa incat la fiecare cativa ani, sa spunem 5, sa se faca o evaluare si ajustarile necesare, sau abordarea sa fie pluri-disciplinara, asa incat adultul de maine sa aiba instrumentele necesare sa se adapeze la randul sau la realitatile societatii in care va trai si functiona.
Strategia trebuie sa fie definita pentru viitor, nu pentru prezent si cu siguranta nu pe baza experientelor si nevoilor trecutului.
Systemul francez, in deriva, a fost schimbat ( nu DESS-uri etc.). Cel german de asemenea a fost schimbat, in afara de invatamintul tehnic profesional.
Societatea este un system complex adaptiv, un CAS – complex adaptiv system. Ca o retea in care fiecare jucator autonom interactioneza cu toti ceilalti, daca vrea.
Orice system de invatamint impus de sus in jos, ca o fi el cel francez, cel german, cel din UK sau din Ethiopia, este sortit esecului pentru simplu motiv ca nu este nu poate adapta, in mod autonom, realitatii din societate.
Nu as vrea sa te am ministru al educatiei sau in guvernul tarii mele, in general… Nu, Mike, nu invatamantul se ia dupa mersul lucrurilor, dupa cum bate vantul, ci invers, educatia e proiectata de niste minti luminate, pe TERMEN LUNG (la fel ca si alte politici publice: cultura, sanatate etc.), si societatea se adapteaza acestora. GB
Ca asta este realitatea mostenita de pe vremea revolutiei industriale, stim cu totii. Faptul ca dvs, GB, aveti pretentia sa ramanem in continuare in secolele 18 – 19 in ceea ce priveste modul cum definim arhitectura sistemului de invatamant, va face sa fiti anacronic si cu vederi limitate si inguste.
Va dau o veste, sper sa nu va socheze. Am depasit de mult perioada revolutiei industriale, societatea se afla intr-o paradigma total diferita, evolutia si revolutia tehnologica fac ca mecanismele de interactiune sociala sa se schimbe fundamental, tot ce este in jurul nostru devine din ce in ce mai dependent de software, vezi Internet of Things, deci creativitatea este esentiala.
Educarea si stimularea creativitatii, asa incat adultul sa isi pastreze capacitatea de a se juca si minuna, premisele esentiale pentru a fi creativ, cer o abordare fundamental diferita a modului cum ii invatam si educam pe copii.
Anacronicii din minister habar n-au ce trebuie sa faca in conditiile prezentului pentru a educa copii pentru viitor. Ei continua sa repete ad nauseam aceleasi miscari pe care le-au invatat acum zeci de ani, produsul unui sistem care trecea prin faza industrializarii fortate si accelerate, avand obiectivul trecerii de la o societate preponderent agrara la una preponderent industrializata.
Educatia trebuie facuta pentru individ iar parametrii de executie a procesului trebuie sa fie personalizati conform cu constructia, talentele, preferintele, inclinatiile fiecarui copil.
Si puteti sta linistiti, copii de astazi vor fi perfect capabili sa construiasca o societate functionala, conform valorilor si nevoilor lor, chiar si avand in spate educatie nonconformista, dupa criteriile de azi.
Tot copii de astazi vor fi si angajatorii de maine si vor fi capabili sa adapteze nevoile pe potriva a ceea ce societatea va oferi si va avea nevoie.
Esenta este sa ii ajutam sa zboare, nu sa le retezam aripile, obligandu-i sa se inregimenteze intr-un sistem perimat.
Poti fi linistit, George, nu voi fi niciodata nici ministru al educatiei nici in guvernul Romaniei :))). Ma apuca groaza numai cind ma gindesc la asa ceva!!
Cine determina daca respectivele minti sint “luminate”? Dupa ce criterii?
Chestia cu “proiectarea pe TERMEN LUNG” aduce a planificare pe termen lung, “cincinal si in perspectiva” si rezultatele finale cam de aceiasi natura ar fi :))))
Inteleg… planificarea pe termen lung e buna intr-o companie mare, dar nu e buna intr-o societate… GB
O companie este o masinarie de facut bani. Fiind masinarie, mecanismele functionale trebuie sa fie planificate si predictibile, altfel masinaria se duce naibii repede de tot. Chestie simpla, daca stai sa te gandesti : resurse disponibile la input, produse / servicii la ouput care, daca au succes, improspateaza inputurile. Dezechilibrele, daca nu sant corectate rapid, duc la pierderea integritatii operationale si in cele din urma structurale a mecanismului …
Societatea umana nu functioneaza doar dupa regulile acestea. Sant o multime de alti factori care influenteaza modul cum se comporta fiinta umana si sistemul socio-economic.
Sa planifici fiinta umana duce in Brave New World a lui Aldous Huxley. Thanks, but no, thanks!
Si in companiile mari planificarea pe termen lung are rezultate foarte “relative”. De cele mai multe ori se ajusteaza “din condei” cu ajutorul contabililor. Cam cum era cu planurile cincinale :)))
Corectia de piata la care asistam exact acuma arata exact asta: diferenta dintre frumoasele rezultate “pe hirtie” ( “planul s-a facut”….”actiunea a urcat”) si realitate ( banuti nu sint decit pe hirtie, cash pentru platit dividend e mai putin…actiunea nu merita, “piata se corecteaza”).
O societate este un ecosystem integrat. Ce trebuie facut este crearea de conditii propice pentru atingerea unor obiective.
Vorbeai de ierarhia facultatilor pe vremea comunismului. Exista o anumita valorizare a facultatilor unde se “facea carte”, unde se invatau lucruri fundamentale si nu usoare. Un student de la arhitectura avea o anumita
“statura” in societate etc.
Sa planifici este usor, sa gindesti un ecosystem este mult mai dificil, dar asta este ce lipseste in Romania.
In acest ecosystem isi gaseste locul si intelectualul, si “meseriasul cu facultate”.
Numai ca un ecosystem nu il creiaza un ministru sau un govern, cu toate ca pot sa influenteze significativ.
Probleme sint si in Occidentul dezvoltat cu creerea acestor ecosysteme, pentru ca focusul este pe profitul pe termen scurt.
Sint tari, Singapore, Taiwan, Korea, China etc. care au ajuns unde sint acuma prin crearea ecosystemelor care valorizeaza cunostiintele.
Acelasi lucru e valabil si un companii. Un Apple, un Google etc. reusesc sa creeze un ecosystem de o anumita natura.
Se poate vorbi mult de asta…
Cred că e nevoie de o combinație. Dacă ești deștept, dar nu știi să faci nimic când mergi să te angajezi, încrederea în tine este foarte scăzută când mergi la interviuri. După ce primești și câteva uși închise în nas când le zici că ai doar diploma și nu știi concret ce trebuie să faci la locul de muncă, mulți îți propun să te specializeze pe un post inferior. Asta dacă vrei să lucrezi imediat. Mai sunt și cazuri fericite când tinerii termină facultatea și sunt întreținuți de părinți luni bune sau chiar ani până obțin postul mult visat. Sunt pline fabricile de ingineri cu diplomă care lucrează ca operatori CNC, de exemplu.
Like 🙂
E o neintelegere a realitatii a sa spui ca softurile inlocuiesc munca intelectualilor
Softurile pot inlocui partea repetitiva, care se poate schematize, din munca intelectualilor, si o vor face.
Exista “soft creativ”? “Soft emphatic”? etc. Pot fi acestea transpuse in algorithmi?
Poate in filemele de genul “Trail Blazer” si alte succese Holywoodiene unde masinile incep sa se regenereze :))))
Good point mike!
http://www3.weforum.org/docs/WEF_FOJ_Executive_Summary_Jobs.pdf
Habar n-avem cum va arata sistemul socio-economic peste 20 de ani. Cert este ca apar nise miscari si evolutii care vor duce catre ceva ce, noua, celor care avem peste 35 de ani, ne va fi familiar intr-o mica masura.
Consider ca schimbarile sociale facute posibile de tehnologia prezentului, dar mai ales de cea a viitorului, vor face ca angajatorii, la randul lor, sa se transforme, sa se adapteze, din nevoia de a accesa inteligenta acolo unde se afla aceasta si nu unde au ei acum pretentia sa se manifeste.
Asadar, este mai important ca individul sa aiba instrumentele necesare pentru a se putea descurca viata. La urma urmei, angajatorii sant si ei persoane care sant integrate social si care se vor adapta de nevoie la realitatea din momentul respectiv.
Eu prefer filosofia imediat-pragmatica. E ca un mod de meditatie, te tine conectat la prezent, la acum. Timpul de reactie e mult mai mic, adaptarea e mai usoara iar problemele sunt constientizate si rezolvate mai usor. De asemenea diferentele de clasa, desi existente, sunt mult mai neimportante: accentul pica pe a face treaba, nu pe statut.
Ca exemplu, si nu doar de dragul artei, din filosofia imediat-pragmatica se vede ca Germania e liderul Europei inca de la 1850, castigand revolutia industriala practic din start, in timp ce din filosofia umanista Franta inca se crede o mare putere mondiala care nu intelege ce i se intampla – prea mult umanism, asta se intampla.
Cred ca scoala, educatia oficiala, e pentru angajator. Ai nevoie de un set de cunostinte peste talentul nativ cu ajutorul carora sa obtii niste rezultate care pot fi monetizate. Educatia informala e cea umanista pentru ca se manifesta prin pasiuni, care si astea sunt naturale, si nu se urmareste in mod deosebit un profit imediat de aici.
E un punct de vedere coerent si bine exprimat. Si da, Germania si Franta sunt cele doua sisteme la care faceam referire in articolul meu. GB
draga cosmin! m-am abtinut cu greu sa nu-ti raspund! iti raspund, totusi, ca nu pot sa ma abtin!
deci dragul meu: spui ca esti de partea filosofiei imediat-pragmatice in abordarea educationala, pt ca “accentul pica pe a face treaba, nu pe statut”.
spui ca asta e un mod de meditatie si ca te tine conectat la prezent. uaaaat??? imediatetea pragmatica e un mod de meditatie????? uat da fac??? in ce fel? zi si mie, sa nu mor proasta! poate fac niste meditatii la job si scap mai ieftin!
la ce fel de meditatie te referi? la matematica??? stai in lotus???
‘accentul se pune pe a face treaba”. uaaat??? ce treaba? cine?? ce??
‘educatia oficiala e pt angajator”.
bai, hitleristule, tu te-auzi ce spui? te gindesti? adica io-mi trimit copilu la scoala gindindu-ma la ce bine o sa-i fie angajatorului? uat da fac??? deci cresc copii pentru angajatori???
“educatia informala se manifesta prin pasiuni” de acord!
da de ce sint pasiunile naturale considerate ieftine (asa lasi sa se inteleaga!) si nu sint pragmatice?
draga cosmin, esti un nefericit caruia i-a dat tac-su peste degete, obligindu-l sa invete pianul!
draga cosmin, pasiunile sint de nepretuit! aptitudinile sint ieftine!
cu dragoste,
luiza.
p.s.: stii de ce ti-am raspuns? pt ca mi-e teama ca, intr-o buna zi, copilu tau o sa-i dea un cap in gura copilului meu, pe principiul “care e mai tare cistiga”.
fata mea ar veni cu buza umflata iar eu n-as putea sa-i spun altceva decit “iarta”! nimic despre imediatete!
Apropo de Germania…
Oare cand a spus Faust ‘clipa stai’?
Nu iubirea, nu bogatia, nu puterea i-au oferit satisfactia suprema, ci biruinta impreuna cu comunitatea, ‘lucrul in echipa’ . Poate ca aici e secretul…
daaaa… comunitatea….. asta e!… lucrul in echipa!…. ihi!… ma si vad, impreuna cu toti colegii mei lingind o acadea, in semn de biruinta (ne-a dat voie!) la sfirsit de an! ‘biruinta suprema”…. cam aaaan… ce “biruinta”? ce “suprema?” … nu exista asa ceva!
scuze pentru vehementa!
Scoala este cu siguranta pentru copil, dar sa nu uitam insa ca ar trebuii luate in consideratie si cerintele pietii. Sistemul de invatamant romanesc este fffffoarte prost. Nu tine cont de cerintele pietii, nu tine cont de aptitudinile copiilor sub nici o forma, de aceea s-a ajuns in aceasta situatie in Romania. Noi vrem facultati care produc tineri fara nici o pregatire (aici am din nefericire nenumarate exemple, sunt doar cateva exceptii ) Nu avem scoli de meserii absolut deloc. Eu as impune norme de calitate in invatamant ca si in statele cu economii foarte dezvoltate.
In Romania lipseste stagiul din timpul scolarizarii cu desavarsire. Asa ceva nu se poate, firmele ar trebuii sa fie obligate sa primeasca stagiari pe perioade de cel putin 3 luni in vederea perfectionarii tinerilor studenti (eu aici includ si studentii de la scoli profesionale) . Si aici ma refer la toate domeniile, inclusiv in constructii, unde un zugrav nu poate practica meseria de zugrav fara diploma. In momentul in care in Romania se va acorda atentie tuturor meseriilor atunci se va creea o societate cu mult mai multa incredere in sine.
Eu nu cred ca sistemul romanesc de invatamant e atat de prost.
Dimpotriva, am dovada ca inca mai produce oameni competitivi.
Doar ca e greu de tinut pasul. Tentatiile sunt multe, lenea e mare, motivatia e inexistenta, de amble parti, elevi si profesori.
Mai intai pentru copil pt a i asigura un minim bagaj de cunostinte si mai apoi si pt angajator- vezi cerințe specifice jocului in sine sau suplimentare