Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am pus o întrebare/ cerință pe inspire.ro: „Te rog să descrii un...

2 comentarii

Ai avut o viață frumoasă și fericită. Și cu puțin noroc, e drep...

10 comentarii

Cea mai puternică armă a SUA în lupta sa de a domina lumea, și cu ...

1 comentarii

Probabil că mulți nu știu că în vremea comunismului nu exista mar...

6 comentarii

O scurtă sinteză pentru cei care nu au trăit în vremea comuniștil...

11 comentarii

Nu există nici cea mai mică șansă să se schimbe ceva în politica...

13 comentarii

Seniorul are 66 de ani acum. A fost mare la viața lui. Automatist, ap...

20 comentarii

Una dintre fără de șir aberațiile manageriale ale celor din guvern...

2 comentarii

Fiul prietenului meu s-a angajat la o mică firmă antreprenorială ro...

9 comentarii

Cheltuiala 1: am de făcut o aplicație de mobil destul de simplă. Am...

4 comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori a...

22 comentarii

Daca va intereseaza o cariera solida, pe termen lung, si daca nu aveti...

5 comentarii

Ai fost copil bun. Învățai mult, dar nu luai niciodată notele cele...

9 comentarii

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

3 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

11 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

9 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

62 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

51 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

7 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

17 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

10 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

10 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

5 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

13 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

13 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

6 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

10 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

11 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

3 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

24 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

7 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

13 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii
Afiseaza
comentarii

Din cate stiu eu, Romania are cea mai mare rata de esec la angajare din UE, adica de abandon sau de separare in primele 3 luni de la preluarea unui job intr-o noua companie. E si normal sa fie astfel, de vreme ce Romania are cel mai redus indice de incredere generalizata dintre toate tarile europene in care s-au facut aceste studii.

Practic, in cele mai multe cazuri decizia de separare se ia in primele 10 zile, fie de catre angajat, fie de catre angajator si, nu de putine ori, de amandoi odata. Comunicarea ei se face, insa, cu o oarecare intarziere.

Dar sa o luam cu inceputul… Cand incepe recrutarea, gradul de neincredere intre cele doua “parti”, care nu s-au vazut la ochi, inca, ci numai printr-un CV, este de vreo 90%, conform studiilor. Subconstient, in cea mai mare masura, sigur. Dupa mai multe filtrari, selectii, discutii, referinte, balanta se mai schimba pana la candidatul final, care va fi angajat, insa rareori increderea ajunge sa fie mai mare decat neincrederea, chiar cand se bate palma. Asadar, un nou angajat trebuie sa faca fata, in prima lui zi la noul job, unei neincrederi de 90% din partea noilor colegi, cu care da ochii pentru prima data, si de, sa zicem, 50% din partea managerului care l-a angajat. Si angajatul ii priveste cu aceeasi neincredere pe ei, evident!

Sa nu ne ocupam acum de cei din jur, de colegi, ci numai de noul venit si de angajator, adica de managerul care l-a angajat, cel care ia si decizia de a-l pastra sau nu pe post.

Putini sunt constienti ca la noi, in aceasta situatie, inrederea nu e ceva ce vine de la sine, pe cale naturala, odata cu trecerea zilelori si a saptamanilor, ci ca aceasta trebuie construita si apoi intretinuta, adica prin acte, printr-un efort deliberat si continuu, o buna bucata de vreme. In aceste momente, lucrurile mari si cele mici pot sa aiba aceeasi insemnatate, fiecare dintre “parti” e cu simturile ascutite la maximum, fiecare miscare a celuilalt e analizata si interpretata, semnificatiile gesturilor si semnalelor sunt exacerbate. De aceea, cel mai important este cum sunt transmise aceste semnale. Daca nu esti atent, fie nu reusesti sa transmiti ce trebuie, sau, si mai rau, faci sa se inteleaga pe dos.

Si sigur, “raportul de forte” dicteaza “regulile jocului”: cine are nevoie mai mare de celalalt. Cel care a fcaut “o favoare” celuilalt, fie angajandu-l, fie lasandu-se angajat, asteapta acum sa i se intoarca “serviciul”. El a facut primul pas, ceea ce inseamna ca acum asteapta ceva in schimb, chiar daca foarte putin, sau chiar simbolic: o jumatate de ora peste program azi, sau un ajuns mai devreme in alta zi, un sters singur al prafului de pe birou, o ceasca de cafea spalata, fara a mai chema menajera, adica ceva in plus fata de ce scrie in JD sau fata de ceea ce s-a convenit la inceput, oricat de neinsemnat ar fi.

Or, daca asta nu se intampla in primele 10 zile de la angajare, greu se mai poate stabili o relatie personala intre cei doi, dupa aceea. Va ramane una pur profesionala, adica formala si distanta, vor fi evitate intalnirile si discutiile care nu sunt absolut necesare, sau se va ajunge chiar la separare. Cel care considera ca a facut mai mult decat celalalt si ca nu a primit inapoi cat a dat, va incepe sa caute ocazii sa-si confirme neincrederea, ajungandu-se intr-un cerc vicios din care nu prea se mai poate iesi.

Si e bine de stiut ca promisiunile neonorate, de care se face atata caz, au o legatura directa cu intamplarile din cele 10 zile. Nu vorbim acum de nuante, de diferenta dintre promisiunile neconditionate si cele conditionate. Se stie bine ca fiecare are reflexul sa minimalizeze, sau chiar sa anuleze rolul conditionalului dintr-un enunt daca nu-i convine efectul, asa ca enuntul “Veti primi o masina daca…” ajunge sa fie receptat ca “Veti primi o masina!” Cei mai multi cred, sunt convinsi, chiar, ca “partea adversa” a mintit de la inceput, ca nici nu avea de gand sa faca sau sa dea ceea ce a promis. Insa, in realitate, aceasta decizie e luata pe parcurs, din mers, si uneori chiar pentru a-l determina sau a-l forta pe celalalt sa faca pasul spre separare, sa ia decizia si sa o comunice, fiindca e mai comod, psihologic vorbind.

Ironia amara e ca, nu de putine ori, fiecare dintre cei doi considera ca el a facut mai mult decat celalalt, el a facut “favoarea” si, deci, celalalt trebuie sa-i castige increderea… 🙁

(poza lui DyslexicDesert de pe www.deviantart.com)


  • nelu cruceru :

    Prieteni, hai sa nu amestecam lucrurile ! Angajatorul aduce in organizatie o persoana in care investeste timp si bani si are numite asteptari. Haideti sa ,, dez echilbram”putin balanta !
    Cine este nou, de cand lumea, trebuie sa aiba umilinta si sa faca efortul de a demonstra ca angajatorul nu s-a inselat, ca este persoana potrivita pentru acel post sau chiar mai mult decat atat ! Se spune ca trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult sau sa cari povara cea mai grea, sa te lupti cu morle de vant, intr-un cuvant sa fii disponibil 120 % pentru noul job.
    Nu cred ca un angajator normal nu va aprecia acest efort. Daca nu, vorbim de lucruri neserioase, iar munca este cel mai serios lucru din viata noastra !
    Este stresant ? Categoric, dar nu este alta cale.
    De multe ori angajatorul pregateste intentionat anumite teste gen ,, arhiva toxica ” mentionata mai sus, ca parte a procesului de selectie, post angajare.
    In concluzie, balanta intre angajator si angajat nu este deloc echilibrata si nu trebuie sa fie.
    Este evident ca primul pas trebuie facut de cel in care s-au pus sperante si bani, adica de noul angajat. Este stiut ca un element nou in organizatie incepe sa produca profit dupa multe luni sau chiar ani. Angajatorul stie treaba asta iar cei care isi vor da de facut vor ramane, vor avea sansa sa ,, intre in paine”. Ce care nu vor intelege asta vor fi eliminati mai repede decat se asteapta sa ramana la noul post de munca.
    Evident ca vorbim de conditii normale de pe piata muncii, nu de facaturi intalnite mai ales la angajarea in administratia public.a

  • Tiberiu :

    Aceasta perioada de asezonare, de 10 zile, poate fi si mai lunga. Se mai intampla si un alt fenomen: esecul “grefei”, al aducerii cuiva nou, in companie. I se cauta bete in roate de catre ceilalti, se nasca confuzii-neintelegeri si final, rejectia. Degeaba ai fost o alegere buna de catre management, daca nu te accepta echipa/daca nu reusesti sa convingi echipa. Este o poveste pe care am auzit-o de la cineva.

  • Paul Balsan :

    Nu avem planuri clare, etapizate, ne lipsesc obiectivele, atat personale cat si profesionale.
    Cand intram intr-o negociere, asa cum este interviul de angajare, partile sunt de multe ori complet nesincere. Ambele tabere vor sa para o versiune imbunatatita a ceea ce sunt de fapt.
    La noi se cauta mai mult aptitudinile in detrimentul atitudinii, care in practica e definitorie. Aptitudiniile se pot modela in timp, se pot imbunatatii dar atitudinea… atitudinea o ai sau nu.
    Si de o parte si de alta se creaza, de prea multe ori, asteptari mult prea mari, la interviu. Si sigur, in 10 zile e socul descoperirii realitatii.
    De multe ori am fost si eu in situatia de Stan Patitul si Danila Prepeleac doi intr-unu. Am avut incredere (fara incredere nu se poate construi nimic) neconditionata in respectivele proiecte si s-a dovedit ca am gresit. E o problema atunci dar la o scara putin mai mare de timp, de cateva luni, doi trei ani, tot ce conteaza e sa te ridici si sa mergi mai departe, intarit.
    Managerii nu sunt de multe ori ce ar trebui sa fie, la fel si angajatii. E o situatie similara cu aceea in care, copii fiind ne jucam unii cu altii, fiecare cu jucariile lui. Nu imparteam nimic cu cel de langa noi avand diverse frici. E la fel si acum, maturi fiind.
    Dar… se intampla sa fie si chimia potrivita intre cele doua parti si atunci apare forta de portanta.
    O zi plina de impliniri tuturor.

  • Mari :

    De nenumărate ori una mi s-a promis la interviu și alta a fost realitatea. Cea mai rapidă „despărțire” de un job a avut loc în prima zi de muncă, nu am mai așteptat nici măcar finalul zilei. M-am angajat la arhivare și mi s-au pus niște întrebări destul de complexe la interviu despre cunoștințe pe online care nu aveau legătură directă cu cunoștințele de care aveam nevoie de fapt pentru job. M-a întrebat cât de tare am nevoie de acel loc de muncă și mi-a dat de înțeles că postul e foarte bun, că îmi face o favoare că mă angajează în perioada aia de criză, că mediul e unul curat, modern precum clădirea în care a avut loc interviul și că are încredere în mine că o să fac treabă bună pentru că păream destul de hotărâtă. Prima zi a fost un șoc: ne-a dus pe toți angajații noi cu mașina la marginea orașului într-o cameră dintr-un colț de hală a unei fabrici unde nu puteam deschide geamurile, respiram un aer extrem de toxic de solvenți de tot felul, la care se adăuga praful de pe documentele care au zăcut în depozite de ani buni. Nici pomeneală de calculatoare, totul era scris pe foi și munca echipei se raporta prin telefon, din oră în oră, de către un supraveghetor. Mi s-a făcut rău după prima jumătate de oră de la praf, fum, diluant și ce mai era în aerul ăla. Am încetat să mai lucrez. Am plecat cu primul autobuz acasă. Cum să mai am încredere în angajatori? Majoritatea angajatorilor m-au mințit mai mult sau mai puțin.

  • andrei :

    Angajatul nu e angajat sa faca ceva, ambele parti se angajeaza intr-un schimb, ambii detin un capital, nu se materializeaza musai in profit, ambii isi risca de fapt capitalul pe care il investesc!

  • BB :

    Una este sa nu ai incredere si alta este sa pretinzi sa iti stea peste program sau sa isi stearga praful de pe birou.

    Neincrederea este normala pana la un punct pe cand aceste pretentii tin de caractere deficitare.

    Nu vad la ce ajuta acest articol. Mizeria umana este infinita. Poti sa te pregatesti oricat ca tot vei da de alte situatii pentru care nu ai un raspuns facil, pregatit de dinainte.

    A te adapta la fiecare te obliga sa ajungi ca ei. Mai bine nu te adaptezi atunci.

    • HDRV :

      Adaptabilitatea si Flexibilitatea sunt temele secolului in care traim!

      Un “gest” (sters praful singur, etc) facut fie in mod natural fie “premeditat intr-un moment de tact” va arata ca cel ce il face poate/vrea sa se adapteze, sa vada nuante, sa se flexibilizeze dincolo de lucrurile strict mentionate in JD.. iar asta transmite celuilalt ca exista Grija, Atentie, Incredere = lucruri esentiale pentru o viitoare colaborare eficienta, baza unei constructii pe un Comportament care sa genereze apoi Rezultate.
      Desigur ca e important si ca “celalalt” sa fie receptiv la semnale si sa se ajunga la Armonizare – asa poate procentul de neicredere statistic va ajunge maine la 89% , poimaine la 88%, etc

      • Da, exact despre asta e vorba! GB

        • Liz :

          Ne spune unul care face recrutari pentru stat si, totodata, nu uita sa ne faca, totusi, profilul celui care lucreaza la stat. Dezgust mai mare pentru ceea ce inseamna fiinta umana, n-am vazut. Mai mult ca sigur se dispretuieste pe sine.

          P.S. Cand te citesc pe tine, nu uit sa-mi iau popcornul langa mine. 🙂 😉

        • Liz :

          Nu-i asa, George Butunoiu, dupa ce stergi tu praful, sclipeste… 😉

        • Anonymous :

          Pina la urma mi se pare ca succesul intr-un job depinde de “chemistry” cu seful, poate si cu colectivul. Despre asta e vorba, nu, George?

          Culmea e ca, in mod cert&dovedit, succesul commercial al unei firme depinde tot de “chemistry”-ul intre firma si client. Sindromul “stofa englezeasca”….

          Problema este cind exista “chemistry” in interiorul firmei (sef-prorietar-angajat etc.) dar nu exista “chemistry” intre firma si “piata” !!

  • P. Pop :

    Prefer sa lucrez cu oameni care considera ca increderea se acorda, nu se castiga! De asemenea ambele parti sa fie constiente ca trebuie sa existe win-win… Altfel intervine frustrarea si nivelul motivatiei scade, de ambele parti. Cu siguranta rezultatul nu va mai fi cel scontat.

    • Liz :

      E diferenta. Pui problema intr-un stil perfect echilibrat, nu ca-n stilul preferat al lui Butunoiu.

  • Liz :

    Asa e. Cand ai dreptate ai. Mai trebuie lamurit un mic aspect. Cine are nevoie mai mult unul de altul: Statul sau cel care recruteaza pentru Stat? Cine o sterge praful altuia? Cred ca depinde de ceea ce scrie in JD lui Butunoiu. 😉

  • Mike B :

    Angajatul e angajat ca sa faca ceva, sa contribue la niste obiective care in final se materializeaza in profit. Seful de asemenea.
    Este elementul care lipseste din expozeu.

    Ca situatia in Romania este precum cea descrisa, nici un dubiu.

  • Leave a Reply to Mari Cancel reply