Cred ca primele cuvinte pe care le-am invatat, cand am inceput si eu sa vorbesc, au fost “iar ne-au furat…”. Sigur, in varianta “ial ne-au fulat…” la inceput, si fara sa stiu ce inseamna. Insa m-am prins repede, mi s-a spus ca eram destept foc. Si cuvintele acestea au ramas inseparabile de existenta mea, de atunci, m-au urmarit pas cu pas, de cand ma stiu: in copilaria mica, in cea mai mare, in cea de la liceu, la facultate, in bloc, in firma de pe Andrei Muresanu, pe strada…
Ne-au furat porcul. Noroc ca era inca mic, era vara, nu apucase sa creasca prea mult. Cateva luni dupa aceea maica-mea a fost bolnava de inima rea. Gainile ni le furau cate una sau doua pe luna, acelea nu mai erau puse la socoteala, nici la inima, erau la si altele. Ne-au furat fasolea din gradina, galeata de la fantana, roaba (sensul de obiect cu roata, nu celalalt), cel putin zece cherpedine numai pana am plecat eu din sat. Lui taica-meu i-au furat vinul din beci. Bicicletelor nu le-am mai tinut numarul, cam una pe an. mai tarziu, cand m-am mai instarit si eu, mi-au furat doua scutere. Pe unul de pe strada, insa pe celalalt l-au furat din curte, l-au ridicat peste un gard de doi metri. Cum se poate face asta pe la amiaza, intr-un cartier populat ca acela de la Domenii, inca mai analizez. Banii din geanta Claudiei, telefonul meu si un laptop mic. Astea in miezul miezului zilei, cand eram cu totii in firma.
Ca sa nu mai spun despre sustrageri si inselaciuni… Eu, in nepriceperea mea juridica, le spuneam tot furturi, insa domnul politist m-a mustrat didactic si m-a pus sa scriu ca au fost doar sustrase din posesia mea si trecute in alta, insa ca furtul necesita si dovedirea intentiei. A, si era sa uit! Ne-au mai furat si doua etaje cu lucruri. Toate, absolut tot ce era acolo. Acelea au fost insusite, nu furate, pentru ca nu am putut dovedi cu acte suveranitatea mea asupra lor. E drept, nici eu nu ma gandisem sa o rog pe bunica-mea, inainte sa moara, sa-mi dea o recipisa, ceva, cum ca imi lasa mie cele doua tablouri si veioza cu picior de bronz.
Si sigur, niciodata, dar absolut niciodata, de cand am invatat eu aceste prime cuvinte si pana astazi, nu s-a intamplat ca politia sa prinda pe vreunul dintre acesti hoti. Nici cand ii aratam pe camera, si nici macar cand le spuneam noi numele. Intr-o seara a ramas secretara sa lucreze pana mai tarziu. A facut o pauza, a stins lumina si s-a intins pe canapea. Pana sa se prinda ca zgomotele ciudate veneau din spate, si nu din strada, cum crezuse ea la inceput, usa de la scara interioara a zburat cu totul, ca in filme, si s-a pomenit cu un cetatean in mijlocul biroului. A zbierat cat a putut de tare, pentru ca e in natura femeiasca sa scoata astfel de sunete ascutite intr-un asemenea context. Si spre stupoarea ei, tot ca in filme, dar de data asta ca in comediile cu Stan si Bran, cetateanul a zbierat si el si a luat-o la fuga inapoi, pe unde a venit, si s-a si impiedicat pe scari de a ajuns gramada pana la usa de la curtea interioara. Saracul, sperietura lui sa gaseasca pe cineva in casa a fost la fel de mare ca a secretarei mele…
Si politia nu l-a gasit nici dupa ce le-a spus secretara ca era portarul de la casa de vizavi. L-au tot cautat, si dupa trei ani s-au dat batuti. Ne-au trimis o hartie cum ca s-a clasat cazul si ca nu au reusit sa faca cunostinta cu el.
Bine, unii poate cred ca daca, totusi, hotul se duce la politie, bate la usa si spune ca el a furat lucrul, e luat in serios. Nu, i se cere sa vina cu martori! Ia uitati-va aici:
La data de 15.03.2007, numitul Iancu Alexandru a sesizat organele de politie aratand ca in aceeasi zi a constatat ca persoane necunoscute au sustras geamurile oglinzilor laterale ale autoturismului cu numarul de inmatriculare B-52-GBC. Fiind audiat in urma unui autodenunt, invinuitul Avram George a recunoscut savarsirea faptei, incepandu-se urmarirea penala fata de acesta sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat. Din probatoriul administrat in cauza a rezultat insa ca, desi exista indicii temeinice ca fapta a fost savarsita de invinuit, in sarcina acestuia nu se poate retine cu certitudine savarsirea infractiunii pentru urmatoarele motive: potrivit disp. art. 69 CP „declaratiile invinuitului sau inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza”. Or, in prezenta cauza, declaratiile invinuitului nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba. Astfel, nu au fost identificati martori oculari, nu a fost recuperat bunurile sustrase, nu au fost ridicate urme papilare care sa conduca la invinuit. In aceste conditii se apreciaza ca probatoriul administrat pana in prezent este insuficient in vederea retinerii cu certitudine in sarcina invinuitului a savarsirii faptei. Totodata, avand in vedere modul si imprejurarile de comitere, se constata ca probatoriul nici nu mai poate fi completat. In consecinta, urmeaza a se da eficienta principiului „in dubio pro reo” si se va dispune scoaterea de sub urmarire penala fata de invinuit. Fata de cele de mai sus, in temeiul disp. art. 262 pct. 2 lit. a CP rap. la art. 11 pct. 1 lit. b si art. 10 lit. d CP, DISPUN: Scoaterea de sub urmarire penala fata de invinuitul Avram George sub aspectul sav. infr. prev. de art. 208 al 1- 209 al 1 lit. e, g CP. Cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. Solutia se comunica.
Daca am uitat vreo virgula din text, sau daca credeti ca am mancat vreo litera, puteti verifica direct pe documentul original atasat. Oricum, apreciez ca nu m-au pus pe mine sa platesc cheltuielile alea….
Hotul fara martori (click pe pentru a deschide)
Dar ce face politia, atunci? – se vor intreba unii cu mai putina experienta de viata… Pai, cand nu alearga dupa sponsorizari, politistii merg in control la firme ca sa verifice daca acestea si-au luat toate masurile de protectie impotriva hotilor! Si au reusit sa faca o lege care obliga bancile si alte firme sa-si angajeze firme de paza, sa puna sisteme de alarma si tot felul de alte masuri. Toate cumparate de la firmele neamurilor lor, evident, fiindca acestia stiu cum fac hotii si, deci, si ce trebuie sa interpui intre tine si ei. Si politistii sunt organele abilitate sa controleze daca firmele se pazesc cum trebuie de hoti si sa le amendeze daca nu iau toate masurile dispuse prin lege. Si, cu precizie milimetrica, toate sumele pe care firmele sunt obligate astfel sa le cheltuie in plus ca sa se apere de hoti, se transfera in conturile rudelor politistilor.
Pe reparatorul de imprimante din Lugoj, cel care a uitat pompita cu toner pe birou, de au crezut ca e o bomba, l-au amendat cu 500 de lei, conf. art. x, lit. y din legea z care spune ca nu ai voie sa uiti pompitele pe birou. Si acum vor sa-l puna sa plateasca si deranjul celor care au venit cu costumele blindate ca sa ia pompita de pe birou si sa o duca in camera cu obiecte delicte.
Da, Politia nu mai prinde hoti, acum merg in control si se ocupa sa amendeze firmele care nu s-au protejat impotriva hotilor… Ieri vine Raluca foarte bucuroasa la mine, uite am reusit sa facem o mare economie, asta cu auditul de securitate ne ia numai zece milioane, in loc de 500 de Euro, cat ar fi fost normal sa platim. Si ce audit e asta??? Pai cum, nu stii? Din ianuarie intra in vigoare o lege care obliga orice firma, oricat de mare sau de mica ar fi ea, sa aiba nu stiu ce aviz ca de la o firma abilitata care confirma ca ti-ai luat toate masurile de protectie. Daca nu ai avizul asta, e jale, amenzile sunt uriase… Si cum a facut auditul asta? Pai a intrebat cate usi avem, la ce etaj stam, daca avem sistem de alarma, a notat totul intr-un carnetel, dupa care a scos chitantierul si ne-a cerut datele firmei. Dar esti sigura ca e abilitat, da? Sa nu vina maine altul sa spuna ca asta ne-a tras teapa… Aaaa, nu, nu, chiar sectoristul ni l-a recomandat! Aha, atunci sunt linistit…
Comentarii (1)
In perioada 2000-2002 au intrat prin efractie de patru ori in locuinta mea. Organele au venit in primele doua randuri si au murdarit totul cu un praf negru pentru a preleva amprente. Se curata extrem de greu va spun. A treia oara nu am acceptat sa mai murdareasca locul. In conditiile in care nu s-a intamplat nimic in primele trei actiuni, a patra oara nu i-am mai deranjat pe cei de la sectia de politie si am facut doar curatenie. Oricum, cei ce au intrat a treia si a patra oara nu au luat mare lucru; nu apucasem sa cumpar alte lucruri.
Ma gandeam sa nu mai folosesc cheia si sa las in usa chiar un bilet prin care sa ii rog sa nu mai strice usa.
Unde locuiesc acum imi mai dispare cate o lopata, un ciocan ori un topor. Chiar o chiuveta din curte pe care am vazut-o apoi la un vecin.
Un prieten a gasit de sase ori apartamentul “spart”. A sasea oara i-a gasit pe cei doi inauntru. Dupa ce le-a aplicat o corectie, a sunat la Politie. In timpul “corectiei” a aflat ca acestia furasera si a patra oara din locuinta. Inteleg de la el ca a pierdut multa vreme si ceva bani pentru a nu fi acuzat ca a batut pe cei doi.
Cu cateva zile in urma am vazut o stire la tv si in fundal erau criminalistii cu acelasi praf negru dar mai aveau in plus costume pentru a nu deteriora urmele. Exista si altfel de prafuri , mai bune, mi s-a spus, insa sunt prea scumpe si putine pentru a fi folosite .
Am vazut o minunata masina cu oglinzile retrovizoare stantate cu alt numar de inmatriculare. Si? Proprietarul era linistit.
Eu am tras concluzia ca problema noastra nu este de legislatie ci de aplicare. Despre mentalitate si bun simt nu mai vorbesc .
Avem legi fara norme metodologice, avem norme metodologice insuficient de clare. Politia prinde infractori care sunt apoi eliberati sub motiv ca nu sunt pericol pentru societate ori ca au fost greseli in procedura.
Pornim sa facem lucrurile asa cum ar trebui si sfarsim prin a aplica short-cut pentru ca altfel deranjam persoane.
Sunt fapte cu care incepem sa ne obisnuim si devin cutume (asa cum recomandarea sectoristului e “de facto” corecta).
Cred ca trebuie sa continuam sa consideram anormale faptele de mai sus si cele pe care le-ai povestit in articol. Sa continuam sa speram.
Eu imi invat copilul ca sunt anormale aceste fapte. Si e greu sa ii raspund la intrebarea “de ce cutare face ?” ori “de ce cutare e prezent la parlament dupa ce a fost dovedit ca a facut fapta?”.
Pot fi spuse multe dar ma opresc.