Orice as scrie, despre orice, oricine, de bine, de rau, de meserie, de viata, de politica, se gasesc cativa care sa imi trimita imediat un comentariu cu “Nu mai generaliza(ti)!” Si, tot aproape fara exceptie, acesta e singurul lucru pe care il au de spus despre respectivul subiect. Sigur, nu doar mie imi scriu asta, ci tuturor celor care pun niste cuvinte pe hartie.
Si sigur, din nou, unii se vor uita acum repede pe blogul meu, vor gasi un articol care nu are acest comentariu, si ma va apostrofa imediat: “Iata, ai generalizat, nu la tot ce ai scris ai primit aceasta observatie! Si atunci cand au scris asta, unii au mai adaugat si alte comentarii. Deci iarasi ai generalizat aiurea… Mai mult, nu tuturor celor care generalizeaza li se spune ca generalizeaza, deci iarasi o afirmatie fara acoperire!” Asa merg lucrurile! 🙂
Oricat de mult ar vrea sa creada altceva, nu e la indemana oricarui bucurestean sa poata sa citeasca un text de la un capat la altul, sa nu piarda sirul, sa inteleaga ce a vrut sa spuna autorul, ba sa si inteleaga mai mult decat a spus acesta, sa faca repede legaturi, sa sintetizeze, sa generalizeze (sic!), sa rezume etc. De multe ori, o fraza isi poate schimba intelesul de trei ori pana ajungi la capatul textului. Si asta nu e pricina de alarmare, nici dovada ca autorul e prost, ci asa merg lucrurile de cand a aparut scrisul.
Cand cineva scrie pe un colt de hartie “unii parlamentari sunt corupti”, sau “parlamentarii sunt corupti”, sau “toti parlamentarii sunt corupti”, si atat, nimic altceva, poti sa le iei ca pe trei afirmatii putin diferite intre ele, pana la eventualele detalii ulterioare. Insa cand acestea sunt intr-un text mai lung, toate trei propozitiile pot sa insemne acelasi lucru, sau “unii parlamentari sunt corupti” poate sa spuna, de fapt, ca “toti parlamentarii sunt corupti”, sau “toti parlamentarii sunt corupti” poate sa insemne ca doi sunt corupti si ceilalti trebuie condamnati pentru ca se intampla asa ceva, sau ca parlamentarii nu sunt, totusi, corupti, sau orice altceva, fara ca acela care a scris textul sa fie prost, sau neglijent sau sa fie vreo greseala de tipar pe undeva.
Si, ca sa fie si mai complicat, se poate ca articolul respectiv sa nu aiba vreo legatura cu parlamentarii, sa fie despre cu totul altceva, chiar daca in trei sferturi din el se vorbeste despre ei. Despre parlamentari, adica. Un text poate sa aiba ca tema sau subiect principal un lucru care nu este numit niciodata, despre care nici nu se pomeneste macar. Poti sa ingrosi contururile unui obiect, sa-l descrii in detaliu, vorbind, insa, despre cu totul altceva. Pentru cine intelege… Autoironia poate sa fie o ironie la adresa altcuiva, si invers, o ironie poate sa fie, la fel de bine, o autoironie. Cinismul poate ascunde o mare empatie si dorinta de a ajuta si de a face bine, daca citesti pana la capat, sau invers, vorbele inaltatoare pot fi spuse ca sa te prosteasca si mai mult.
In foarte putine texte “toti parlamentarii sunt corupti” inseamna exact asta, adica “parlamentarii sunt cu totii corupti, pana la unul”. In cateva teze de doctorat si in niste articole din marile revistele stiintifice. In rest, nu. Poate sa insemne orice, la urma urmei. Or, daca intelegi de fiecare data acelasi lucru cand citesti propozitia respectiva, indiferent de ce scrie inaintea si dupa ea, probabil ca problema o ai tu, nu cel care a scris articolul. In articolele de opinie, de dezbatere, mai ales cand se vorbeste despre oameni, despre grupuri, despre comunitati, despre culturi, despre imaterial, folosesti figuri de stil, creezi atmosfera, pui la incercare, starnesti reactii, indemni la actiune nu spunand direct “haideti sa-i schimbam pe parlamentarii corupti”. Sau, ma rog, poti sa o scrii, nu te opreste nimeni, in fond…
Comentarii (26)
Butunoiule, asa de bine te-ai autodescris!
Aici esti intelectual sau simplu om de afaceri?
Nu mai sunt intelectual de 25 de ani. GB
Nu se observa deloc.
Tasteaza cu numele tau. 🙂
Cred ca e adevarat ce spui. Uneori cel care scrie isi doreste sa fie ermetic, sa nu fie inteles asa usor de toata lumea. Dar, iar, de ce ti-ai dori asta, in general?
De dragul formei, de dragul speculatiei… Asa se face toata literatura, in fond, cum ar fi ca scriitorii si poetii sa spuna sec, in cateva fraze, doar ideile principale, eventual solutiile si gata? Nu i-ar mai cit niomeni… GB
Te pomenesti ca faci parte din cei 0,01%? :))
Exact. Scriitorul ofera ceea ce se cere si prin asta spera sa fie pe profit, si anume: pe langa informatia esentiala care poate fi sintetizata in cel mult jumatate de pagina, o mare uitare de sine a cititorului pentru cateva minute sau ore, si multe, multe vise. Si este mai ieftin ca orice drog.
De acord, insa cu o diferenta, in sensul ca eu cred ca in lectura (beletristica) cititorul de multe ori se relateaza la povestirea in cauza, se regaseste sau se diferentiaza de anumite personaje si acumuleaza informatii noi si interesante, deci vad mai degraba o regasire sau o imbunatatire a sinelui decat o uitare.
Foarte corect ce zici tu, dar, tocmai asta e problema, nu toti sunt obisnuiti sa se regaseasca in celalalt, ci, prefera sa uite de sine, e mult mai facil decat sa ti-l cunosti cu adevarat (de fapt, asta inseamna imbunatatit). Totusi, e foarte interesant ce putem citi pe blogul unui head-hunter, mai ales dupa articolul anterior. 🙂 Personal, ma declar placut surprinsa. Pacat, insa, ca trece repede. 🙂
Clar, chiar imposibil de regasit propriile insusiri in toate personajele citite! Interesant ce spui, dar cred ca sinele acesta trebuie tratat cel putin cu respect si de aceea merita efortul de a fi imbunatatit, alegerea e, desigur, a ta.
Atunci, sunt sigura, nu o sa-ti treaca asa repede surpinderea 🙂
Intr-adevar, asa este. Sinele se cunoaste, tratandu-l cu foarte mare respect, acum depinde de alegeri, beletristica, sau…altceva. In functie de alegeri exista riscul sa ramai intr-o totala surprindere pe termen nelimitat, ceea ce, nu-i recomandat. 🙂
Esti pe calea cea buna, cu surpinderea, e si ea reciproca 🙂
Incepi sa te regasesti, incetul cu incetul. 🙂
Cel mai bun drog e mersul prin bodega. Ne face sa uitam intr-adevar de sine. Nu ne mai trebuie nimic altceva.
Ne regasim in totalitate, e locul nostru preferat 🙂
Ce poezie! Mai taie din ea.
Nu mai da din casa. Ramane intre noi, ce naiba!
Domnule Butunoiu,
Spunea cineva intr un post pe facebook ca aceste retele de socializare nu au facut decat sa dea putere agiamiilor sa isi exprime frustrarile, incultura, lipsa de educatie…etc…sa ne domine cu lipsurile lor( dupa cum vedeti si in comment urile lor nici nu stiu unde sa puna cratima sau de cati de “i” e nevoie la sfarsitul unui cuvant 🙁 ) datorita faptului ca pot deveni vocali din spatele unui PC, tableta, telefon, aflati in comfortul lor infect….banuiesc faptul ca ati vazut sute de “puternici cu atitudine” de genul in interviurile pentru multinationale! 🙂
Articolele dumneavoastra cred ca sunt pentru avizati, iar “mahnitii” ar trebui sa isi mute comentariile acolo unde le este locul, pe filme gratis online etc, asa ca nu cred ca e cazul sa va mai bateti capul cu ei. Parerea mea 🙂
Va rog sa scrieti in continuare despre lucrurile care ne inspira, din experienta dumneavoastra! Multumesc!
Ei, sunt buni si ei la ceva, cresc traficul pe site si ne pozitioneaza mai bine in motoarele de cautare. Altfel i-as sterge imediat ce scriu cate o gogomanie. GB
Generalizarile si extremismele tale intra si ele in context? Sau nu prea conteaza contextul?
Nu m-ai generaliza-ti 🙂
Pune-i inainte sa te citeasca sa invete logica lui Arhimede…..:))
https://en.wikipedia.org/wiki/Square_of_opposition
Multumim pentru refresh, Mike B., foarte buna materie Logica pentru dezvoltarea gandirii copiilor si nu numai. (oops, iar generalizez si eu 🙂
si teoria probabilitatilor … :)))
https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_probabilit%C4%83%C8%9Bilor