Ori de cate ori apare cuvantul “salariu”, in vorbe sau in scris, alte doua cuvinte sunt aproape intotdeauna in imediata apropiere: “decent” si “merit”.
Primul, adica “decent”, nu merita (!) multa atentie, e doar un epitet de coloratura, nimic mai mult, chiar daca e scris pana si in constitutie, la Art. 47: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.”. Si cine-l obliga pe stat (pe cine din stat, mai exact?) sa faca asta? Curtea Constitutionala? Si cine hotaraste ce e decent si ce e indecent? ONU? Sau Biserica? Poate Comisia Europeana? Cartelul Alfa, cumva? Si ce se intampla cu statul daca face o indecenta? Oricum, asta nu e o piedica prea serioasa, pentru ca imediat se poate muta discutia pe celalalt cuvant, unde marja de manevra e mult mai mare.
Cu “meritul”, insa, nu e de joaca, pentru ca mai toata lumea il ia in serios – fiecare in felul lui, e drept. Unii spera ca acest merit are niste valori absolute, adica raportate la un punct de referinta si masurate cu o rigla, insa pentru cei mai multi relativitatea e suficienta: “merita mai mult decat”.
Multi cauta sa gaseasca formula de calcul, iar unii cred ca au si gasit-o si isi fac firme de consultanta sperand sa o vanda. Cum nu a gasit nimeni pana acum “formula”, ci tot felul de formule, deocamdata vorbim despre “merite”, si nu despre “merit”, ceea ce schimba fundamental subiectul…
In companiile comerciale e mai simplu, pot sa foloseasca “piata” in loc de “merit”, sau invers, dupa cum situatia o impune, si cu asta rezolva multe. Statul, insa, are o problema: nu exista o piata a pompierilor, a politistilor, a deputatilor, a primarilor, a procurorilor, doctorilor de servicii medicale gratuite, asa ca trebuie sa gaseasca alta solutie. Care solutie nu exista, de fapt, in felul in care multi si-o inchipuie. Nu exista nicio teorie, niciun model, nicio ecuatie care sa dea vreo cifra, sau macar sa indice o simpatie sau ierarhie, nici macar pe verticala, adica din care sa rezulte ca un secretar de stat ar merita mai mult decat un director general din minister, ca sa nu mai vorbim despre orizontala. Si nici nu vor exista vreodata in acest tip de societate si de democratie.
Guvernul decide care sunt aceste salarii in institutiile sale de stat, cine ia mai mult decat cine, cu cat, pe cate niveluri, cate de mari sunt salariile mari, legaturile cu structurile ierarhice si tot restul. Si nu le calculeaza in functie de “merite”, pentru ca nu are cum, ci le calculeaza si le decide in functie de obiectivele sale, de ceea ce vrea sa obtina pentru tara, pentru partid, pentru cei care i-au propulsat acolo, pentru ei insisi – e treaba lor sa arate clar si sa justifice public ce, cum si de ce au facut.
As vrea sa vad un prim-ministru care sa faca asta cinstit si sa dea o explicatie clara, coerenta si argumentata. Insa si mai tare as vrea altceva: cineva sa oblige partidele sa prezinte aceasta schema si ierarhie a salariilor din institutiile de stat inainte de alegeri si sa fie obligate prin lege sa nu se abata de la ele pe perioada unui ciclu electoral, sau macar pe o jumatate a lui. Nu nivelurile salariilor in cifre (in bani), pentru ca acestea se calculeaza ulterior, in functie de banii disponibili, ci doar cine castiga mai mult decat cine, in ce proportii, pana unde se duc salariile in sus si alte cateva cifre de acest fel.
Un software destul de simplu ar putea sa faca toata treaba, fara sa se mai implice o armata de funtionari, sa discute si sa recalculeze la nesfarsit, ca apoi sa o ia iarasi de la capat. Astfel, inainte de alegeri, ar fi suficient sa bagi doar bugetul intr-o casuta si apoi ai vedea, instantaneu, ca daca iese PSD-ul un doctor castiga atat, un pompier atat si un judecator ata, pe cand, daca vin liberalii atat si atat, iar daca va castiga Dan Diaconescu, asta si asta.
Macar oamenii ar sti dinainte ce ii asteapta si ce voteaza si nu ar mai putea sa comenteze prea mult dupa. Si nici sindicatele sa iasa sa ceara salarii mai mari pentru unii sau pentru altii, pentru ca nu s-ar mai putea, nu ar mai avea cum. Probabil ca ar avea discutii mai mult intre ele, si mai putin cu guvernul, ceea ce ar fi mai bine pentru toata lumea, oricum…
Comentarii (2)
buna dimineata George
ai intalnit Oameni Seriosi de HR La Stat ? raspunsul este in articolul tau…mai exact nu, sau nu exista Oameni Seriosi de HR La Stat….in fapt HR = Partidul “care este” la Guvernare
Proportia de oameni seriosi e cam aceeasi la stat si in mediul privat, doar rezultatele difera… GB