(interviu Cariere)
- 1. Ce cauta acum companiile (ce fel de oameni, cu ce competente, caracteristici etc)
Pana la criza aveam cam 50% recrutari pentru firme noi sau joburi noi (nou create) si cam 50% erau de inlocuire. Acum 95% sunt de inlocuire. Dintre cele de inlocuire, deci, companiile cauta:
- manageri la fel de buni ca cei pe care ii au deja, insa mai ieftini (cel putin 20% mai putin, ca sa merite efortul)
- manageri care sa vina la acelasi salariu dar care sa fie mai buni decat cei existenti (sa zicem cu cel putin 20% mai buni, ca sa merite efortul)
- manageri care sa fie MULT mai buni decat cei existenti, chiar daca cer un salariu mai mare
Nu stiu pe la altii cum e, dar eu ma asteptam ca majoritatea cererilor din partea clientilor sa fie in categ 1. si 2. Spre surpriza mea, cele mai multe sunt din categ. 3., apoi din 2. si foarte putine din 1.
Sunt din ce in ce mai multi straini care isi cauta de lucru in Romania, la orice nivel si, cu putine exceptii, acestia concureaza cot la cot cu candidatii romani, pe aceleasi salarii sau pe salarii destul de putin diferite.
- 2. Ce nu mai cauta (ce fel de oameni, cu ce competente, caracteristici etc)
A mai slabit (putin, nu mult) obsesia angajatorilor pentru candidatii din multinationale
- 3. Cat dureaza acum un proiect de recrutare pentru pozitii de top fata de anii trecuti
Mult mai mult. Cand nu era criza, cand dadea Domnul sa gasim un candidat cat-de-cat potrivit sarea repede clientul pe el: „Fratilor, sa-l luam repede, pana nu pune altcineva mana pe el!” Acum, cand stiu ca bietul candidat nu mai are unde sa se duca, pot sa-si permita sa astepte mult si bine, vor sa vada pe mult mai multi, sa-i compare, sa-i puna in concurenta ca sa poata negocia mai bine cu ei etc. Nu in ultimul rand, angajatorii (cei care iau deciziile) vor sa „savureze” din plin avantajul si pozitia de forta pe care o au in fata candidatilor: le place sa-i vada pe candidatii care le dadeau cu tifla cu un an in urma cum stau sluj, cum sunt atenti la fiecare gest pe care il schiteaza, cum incearca sa le fie pe plac si sa nu-i supere in vreun fel… adica aproape toate lucrurile pe care ei, angajatorii, trebuiau sa le faca in fata candidatilor pana nu cu mult timp in urma. Evident, asta pune o presiune mult mai mare pe firmele de recrutare, care muncesc mult mai mult decat inainte.
- 4. Ce industrii si-au pastrat „apetitul” de angajare?
Dar pe ce lume traiesti, Rodico? Evident ca niciuna. Firmele de outsourcing mai fac angajari, de ex., dar asta nu inseamna deloc „apetit”; mai ales ca, dupa cum spuneam, marea majoritate sunt de inlocuire. Mai vezi recrutari in FMCG pentru ca e cel mai mare sector de business, asa ca e normal sa fie si mai multe recrutari, in cifre absolute. Dar daca raportezi la numarul total de angajati ai sectorului respectiv, sau daca compari cu ce era cu un an in urma, nu stiu cine ar mai iesi in evidenta.
- 5. Ce ar trebui sa stie un fost CEO in cautarea unui job
Nu e nimic diferit fundamental fata de situatia de dinainte de criza, doar ca sansele sa-si gaseasca ceva comparabil cu ce ar fi putut primi anul trecut sunt extrem de mici. Asadar, multi cautatori de joburi sunt obligati sa ia foarte in serios optiunea antreprenoriala, si multi chiar o fac, chiar daca cu inima stransa… Asta e un lucru foarte bun pentru societate si chiar pentru ei. Dupa o experienta antreprenoriala devii mult mai matur, mai realist si mai atent la detalii. Ce e si mai bine pentru societate e ca au revenit in actualitate firmele „de bucatarie si de garaj”, adica acelea despre care s-a vorbit intotdeauna in antreprenoriatul romantic, adica cel predat altora. Cu alte cuvinte, cetateanul cautator de job trebuie sa stie ca lucrurile au revenit la normal si ca, probabil, vor ramane asa o vreme.
- 6. unde ar trebui sa-si caute job (in ce medii, in aceeasi industrie, la concurenta, la prieteni)
Au scazut destul de mult migrarile dintr-un domeniu in altul (oameni care au lucrt pe operatii sa fie angajati in vanzari, altii din durables sa fie luati in FMCG etc.); e logic sa fie asa deoarece nu mai e presiune pe angajatori sa-si asume astfel de riscuri. Un cautator de joburi trebuie sa-si repartizeze cu grija resursele alocate acestei intreprinderi deoarece va trebui sa foloseasca, simultan, toate mijloacele la care are acces. Daca se incapataneaza sau daca are orgoliul sa mearga numai pe variantele ”elegante”(sa se lase vanat de firmele de executive search, sa-si trimita CV-ul numai la firmele de recrutare, sa intrebe doar cunoscutii, cu discretie etc.) atunci isi asuma riscul ca timpul de cautare sa se lungeasca ingrijorator de mult. Pentru cineva care nu are cine stie ce atuuri care sa-l diferentieze semnificativ, cel mai intelept ar fi sa mearga simultan pe mai multe cai, sa nalizeze in permanenta rezultatele si sa se replieze cand nu merge cu una, sa-si dozeze bine resursele.
- 7. Cat de publica/discreta ar trebui sa fie schimbarea lui de statut
E de preferat sa fie mai rezervat, prea mult tam-tam poate dauna grav sanatatii imaginii, mai ales daca procesul se lungeste si lumea incepe sa se intrebe de ce nu-si gaseste omu’ de lucru.
- 8. Ce fel de intalniri sa-si stabileasca si ce atitudine sa adopte (mandru, modest)
Poveste lunga si complicata, Rodico! La asta nu se poate raspunde decat punctual, de la caz la caz. Ce se potriveste la unul va parea penibil la altul, o atitudine care ii aduce un castig de imagine cuiva poate duce la un mic dezastru pentru altul, si tot asa…
- 9. ce sa scrie / sa nu scrie in CV si pe cartea lui de vizita
E mai bine sa nu treaca in CV joburile disperate, alea la care s-a dus ca sa poata pune ceva pe masa copiilor ( a se citi “sa-si plateasca ratele la banca”). Poate gasi formule rezonabile sa ascunda asta fara sa minta sau sa intoarca situatia in favoarea lui. Iarasi, solutiile pot fi bune sau proaste de la caz la caz, ce merge intr-o parte poate fi suspect in alta.
- 10. se mai practica scrisoarea de intentie la acest nivel
Scrisoarea de intentie e o chestie elementara de politete, inainte de toate. Daca contactezi pe cineva (trimitandu-i CV-ul sau in alt fel) e normal sa-i scrii cateva cuvinte ca sa-i spui ce vrei de la el, de ce ai ajuns acolo etc. Ca scrisoarea de intentie poate fi si un simplu text direct in corpul mesajului, asta nu schimba cu nimic esenta lucrurilor. Prin urmare, scrisoarea de intentie nu are nimic de-a face cu criza ci doar cu normele elementare de comportament civilizat.
- 11. Din punct de vedere psihologic, ce sfat le-ai da; cata rabdare sa aiba, cam ce termen ar trebui sa-si acorde pentru gasirea unui job
Cred ca psihoterapeutii isi freaca acum mainile, pentru ca am vazut o multime de oameni disperati, cativa chiar in pragul nebuniei dup ce nu au reusit sa-si gaseasca de lucru mici dupa juma’ de an sau chiar mai mult. Tentatia sa dea vina pe altii e foarte mare: “Jobul era dinainte dat”, “Managerii iau decizii gresite, angajeaza numai tineri ca sa-si reduca costurile, daca ar angaja pe cativa ca mine sa vezi cum i s-ar urca cifra de afaceri la cer in doar cateva saptamani”, “In ziua de azi nu mai conteaza cat de bun esti ci doar ce relati ai”… si alte tampenii din acelasi registru.
- 12. Ce concesii financiare sau de statut ar trebui sa fie dispus sa fac
E o diferenta enorma acum intre cei care si-au pierdut jobul si sunt in cautarea unuia nou si cei care lucreaza inca insa sunt vanati pentru un nou job. Cu cateva exceptii, cei din prima categorie nu au prea multe de ales si sunt obligati sa accepte conditiile angajatorului. Am vazut multe situatii in ultimul timp in care doi candidati cu profiluri, experiente si senioritate comparabile primeau oferte semnificativ diferite doar pentru ca unul era fara job iar al doilea nu. De ex., unul primeste 6,000€ iar celalalt max. 4,000, chiar daca al doilea avea si el 6,000€ la ultimul job. Am avut si candidati care au refuzat 10,000€ in urma cu 1 an si care acum au acceptat 4,000. De asemenea, sunt destui care accepta si joburi mai joase (ierarhic) decat ultimul pe care l-au avut, situatie extrem de rar intalnita inainte de criza.
- 13. Cum o duc firmele de head-hunting acum, mai rau sau mai bine
Depinde cum o iei: daca te uiti la veniturile totale, cei mai multi au scazut fata de anul trecut. Probabil ca noi vom scadea cam cu 25% anul asta fata de 2008. Pe de alta parte, e foarte confortabil sa ai ceva mai mult timp liber si sa nu mai vezi chiar atatia caraghiosi cu aere de mari vedete. Stiu ca sunt presiuni mari acum pe firmele de executive search, chiar si pe cele de recrutare, sa-si reduca tarifele, sa lucreze pe success fee, sa nu mai ceara exclusivitate etc. Unele rezista, altele fac concesii temporare (spera ele), altele isi diversifica gama de servicii. Pe de alta parte, unele se “reprivatizeaza” cerandu-le tuturor onsultantilor sa treaca pe PFA si sa nu mai lucreze cu salarii fixe, isi restrang spatiul de lucru etc.
Comentarii (5)
[…] Head-huntingul dupa 1 an de criza (George […]
[…] integral articolul pe blogul lui George Butunoiu. Trimite mai […]
Interesante parerile, pe de alta parte trebuie sa realizezi ca obiectiv vorbind unele situatii in care job-ul era acordat dinainte exista.
De exemplu MCSI (www.mcsi.ro) pune pe site de job-uri post in data de 13.11.2009 (adica intr-o zi de vineri) cu valabilitate pana pe 15.11.2009. Posibil sa fi procedat asa doar din cauza ca fac orice treaba de mantuiala.
La Stat asa e, probabil ca majoritatea joburilor sunt cu “dedicatie”, am spus asta de multe ori. La firmele private, insa, se intampla mult mai rar decat isi inchipuie candidatii nemultumiti.
GB
[…] head huntingul la un an de criză […]