Indemnurile la creativitate si inovare perpetue trebuie consumate cu moderatie, mai ales cand sunteti in situatia de a va vinde din postura de angajati. Nu mizati pe “deschiderea” angajatorilor in aceste momente, e mai sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta.
Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati inteligenti, hipercompetitivi, disperati dupa avansare in cariera, luptatori neobositi pentru atingerea acestui obiectiv, cu idei in numar nelimitat, care ies in evidenta si se afirma in permanenta, si multe altele asemenea. Totusi, daca o companie cu cateva sute sau mii de suflete ar avea numai astfel de angajati, va asigur ca managerii de acolo si-ar blestema zilele pentru aceasta idee nefericita.
Cu nu multe exceptii, pentru companie e mai bine ca angajatii mai mult sa munceasca decat sa gandeasca. Creativitatea e greu de administrat cand e in exces, mai ales daca vine “la pachet” si cu orgoliul, asa cum se intampla de cele mai multe ori. Cand o pun in balanta cu predictibilitatea, marile corporatii o aleg adesea pe aceasta din urma, desi in public spun altceva. Daca pentru o companie cu zece angajati o concentratie de 70% de “creativi” ar putea sa fie un lucru bun, un avantaj competitiv, chiar, pentru una cu o suta procentajul ar trebui inversat. Ca sa iesi in evidenta, intotdeauna e nevoie de un “fundal” pe care sa te proiectezi ca sa se observe contrastul. Cu cat firma este mai mare, cu atat are nevoie de mai multi oameni doar disciplinati si previzibili, care sa respecte regulile si procedurile fara prea multe comentarii si idei. Managementul orgoliilor si al pretentiilor e o sarcina infernala, cu atat mai mult cu cat nu e usor de regasit pe la cursurile si seminariile de MBA.
Asadar, cand incepeti sa va cautati un nou job, incercati sa iesiti in evidenta cu altceva decat cu mai multe studii si cu o experienta mai serioasa si mai credibila decat a altora doar in momentul in care va lamuriti cu cine stati de vorba si ce vrea el. Nu riscati sa-l speriati pe angajatorul “ingust la minte” cu un CV roz, cu formulari socante in scrisoarea de intentie sau cu diverse nazbatii daca nu sunteti sigur ca vizati unul dintre cele 5-10% dintre posturile carora li se permite asta, sau pe cele 1-2% pentru care chiar e de apreciat. Poti oricand soca mai tarziu, la al doilea interviu, la al treilea, daca nu rezisti altfel, insa daca sochezi din prima si apoi te razgandesti si vrei sa revii, asta nu prea se mai poate…
Este valabil la orice nivel.. MAI ALES LA NIVEL INALT.
Nu sint multi in lume care sa fie asa transati si sa inteleaga cum merg lucrurile.
F. tare articolul.. nu compar cu sf-uri de 2 lei din Romania unde abia -sa ajuns la cultura primitive de multinationala ci cu pareri similare pe plan international..
Felicitari a fost o surpriza f placuta articolul.. comparat cu toate prostiile din mainstream media (US, EU etc) emise de tot felul de “experti”.
Se vede si din comentarii ca articolul este mult prea avansat pt Romania sau Europa :-P..
POate este valabila criteria cu 1% din firme – din pacate alea 1% care chiar angajeaza omaeni inovatori si bunise reduc la 1 din 1 milion de locuri de munca..
Apple a fost asa la inceput .. si alte cateva companii care sint f tari dar de care nu a auzit lumea..
Felicitari din nou – nu sint multi profesori sau blogeri din lume care sa fie asa transanti si sa gandeasca singuri nu sa rumege ce li se serveste..
Prima data cand sint impresionat un blogger intr-atat incat sa scriu mesaj de felicitare.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Mai, smintesti copii! La varsta dtale stii ca toata povestea se reduce la un gen de codoseala de genul celei erotico-maritala. Potriveala este una a intamplarii iar verigasul nu are alt merit decat a-i fi pus in legatura pe cei doi. Restul discutiilor despre cat de potrivit sau nepotrivit i-a ales este o vorba goala. Toata istoria este plina de discutii cu de ce a reusit sau de ce nu a reusit . Si sunt argumente pentru ambele situatii. Cel mai bun sfat este cultivarea curajului si invocarea norocului.
Stimate domn, eu cred ca exagerati. Domnul GB tocmai incearca sa mai “desfunde” la cap pe cei care pot invata si citi printre randuri cum stau lucrurile cu recrutarile aici in Rpmania si cam ce trebuie sa faci. Nu inseamna ca trebuie sa fim si intotdeauna de acord cu domnia sa.
Stiti cum se spune, daca va pricepeti mai bine cum se face, dati dumnevoastra tonul. Dupa mine, cel mai bun sfat pentru tineri este cultivarea dorintei de a munci si invata continuu iar pentru angajatori sa se poata uita in oglinda fara sa le fie rusine sau daca cer prea mult, sa le fie rusine cat mai putin si sa constientizeze faptul ca firma pe care o conduc face parte din mostenirea societatii in care vor creste copii lor.
Dear Miss Halep, OK, time out (do not have a higher pressure by saying this please), you made it to the stars anyway, bravo, our admiration, maybe next time you will be the winner till the end and no regrets please either,
thats Life! 🙂
Depends on the stake. For some players it doesn’t matter only the stakes.
Life is full of beauty, it would be a pity to spoil depending on others’ stakes.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui. Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
[…] Îndemnurile la creativitate și inovare perpetue trebuie consumate cu moderație, mai ales când sunteți în situația de a vă vinde din postura de angajați. Nu mizați pe “deschiderea” angajatorilor în aceste momente, e mai sigur să-i considerați înguști la minte și să vă comportați în consecință. Când vorbesc în public, toți managerii și reprezentanții companiilor spun că vor doar de angajați inteligenți, hipercompetitivi, disperați după avansare în carieră, luptători neobosiți pentru atingerea acestui obiectiv, cu idei în număr nelimitat, care ies în evidență și se afirmă în permanență, și multe altele asemenea. Totuși, dacă o companie cu câteva sute sau mii de suflete ar avea numai astfel de angajați, vă asigur că managerii de acolo și-ar blestema zilele pentru această idee nefericită, a scris George Butunoiu. […]
Pentru angajatii de pe nivelele inferioare, care lucreaza folosind factorul tehnic, sunt de acord cu afirmatia ca majoritatea firmelor nu vor “ciudati”. Mai degraba se cauta oameni muncitori, care stau in banca lor si isi fac treaba. Pe astfel de oameni ii poti conduce usor. Ca si manager, nu ai numai oamenii pe cap, asa ca incerci sa iti minimizezi efortul si sa maximizezi succesul angajand oamenii care trebuie. Lucrurile stau invers pentru posturile de conducere. In astfel de cazuri esti nevoit sa angajezi oameni exceptionali, creativi, inteligenti, chiar daca sunt mai greu de stapanit. Oamenii din functiile de conducere lucreaza folosind factorul uman, si in acest caz esti nevoit sa faci loc exceptionalului in firma, chiar daca te frustreaza ca si manager angajator ca va trebui sa lucrezi cu un om mai inteligent ca tine.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Mi-a placut un articol scris mai demult de tine despre viziunea multinationalei vis-a-vis de angajati. Un angajat = ceva cuantificabil = ceva previzibil.
Domnule Butunoiu, as citi cu mult interes punctul dvs. de vedere despre sansele unor specialisti (recunoscuti ca atare) care au lucrat un numar de ani in organisme internationale (de ex. banci de dezvoltare, agentii ONU), cu varste intre 50 si 60 de ani, de a-si gasi un serviciu decent daca hotarasc sa se intoarca in Romania. Nu va grabiti sa judecati! Cazul ipotetic este acela al unei persoane care se intoarce de buna voie, nu e concediata sau mai stiu eu ce…Exista destul de multi cunoscuti de-ai mei, oameni cu o existenta decenta in strainatate, care se gandesc sa se intoarca. Majoritatea celor care au incercat sa-si gaseasca de lucru nu au reusit. E respingerea varstei? Mai exista inca mentalitatea lui “tu n-ai mancat salam cu soia da’ vii sa ne dai lectii”? Multumesc!
Cei care au lucrat toata viata in “organisme internationale” (si nu in “firme internationale”) ar putea sa lucreze doar in “organisme romanesti” daca se intorc in Patrie, poate chiar in companii de stat, insa foarte putin probabil in firme private. Motivele sunt evidente… Sper sa-mi fac timp sa scriu in curand un articol despre asta. GB
M-as bucura sa va faceti timp la un moment dat ca sa purtam o discutie fata-n fata vis-a-vis de acest capitol. Daca in alte tari firmele se bat pe fostii angajati internationali (ONU; pentru care am lucrat si eu, este doar un exemplu), Romania pierde enorm prin faptul ca nu profita de expertiza acestor oameni. Modul de lucru dintr-un astfel de sistem nu are nimic de-a face cu sistemul public din Romania. Absolut nimic. Sunt oameni deosebit de competenti, obisnuiti sa obtina performanta in primul rand din cauza unei instabilitati contractuale (contractele de munca sunt pe perioada determinata si se prelungesc doar daca angajatul respectiv are o buna performanta profesionala, evaluata de doua ori pe an in sistem 360 de grade), apoi din cauza complexitatii responsabilitatilor. Sunt oameni care au viziune, care lucreaza cu bugete multianuale, care sunt loiali, care sunt integri.
Astept cu interes articolul dvs, dar mi-as dori sincer sa va documentati si sa vorbiti cu cativa astfel de fosti sau actuali angajati.
@functionar international & Cristina Balan
Alta varianta, decit intorsul in Ro, nu exista?
Milioane de oameni au plecat si sute de mii de tineri ar pleca. De ce sa te intorci de unde enorm de multi vor sa plece?
Daca exista o oportunitate foarte interesanta ar merita considerat, dar se pare ca nu este cazul.
Stimate domn Mike B.,
poate sa existe variante multiple in ziua de astazi, care desigur au avantajele lor indubitabile DAR este o lege a firii sau a pamantului daca pot spune asa ca in general oamenii stau in tara din care provin. Vi se pare ciudat sa fi roman si sa vrei sa locuiesti in Romania ? Mie, personal, nu.
Agreez si incurajez studiului/pregatirea profesionala in strainatate dar si de asemenea realizez ca la o varsta matura iti doresti sa traiesti acolo cu oamenii cu care “vibrezi” cel mai bine. Iubesc culturile straine, avem de invatat de la ele asa cum si reciproca este valabila.
Intr-un cuvant, fiecare este liber sa aleaga unde doreste sa traiasca, firesc …sau mai putin firesc.
Dumneavoastra de ce nu locuiti in strainatate ?
De ce milioanele de oameni care au parasit Ro nu se intorc?
Nu locuiesc in Ro de zeci de ani. Am explorat variante si daca nu au meritat nu m-am intors.
Pot fi motive multiple, dar pana la urma este o alegere pe care trebuie sa ti-o asumi si atunci cand pleci si daca vrei sa te intorci, pui totul in balanta si vezi ce este mai important. Daca portmoneul este si continua sa fie mai important, atunci da, majoritatea alege sa plece si sa ramana si nu poate fi nimeni acuzat/blamat/laudat.In timp aceste priortati ti se pot schimba.
This is the reality of Life, the way it is, tough and sweet at the same time.
Continue to enjoy the ride! 🙂
@Evita P,
Parca te aud cintind…..
“Don’t cry for me …. Romania,
The truth is I never left you
All through my wild days
My mad existence
I kept my promise
Don’t keep your distance”
Numai ca pentru Romania contemporana melodia se cinta pe manele :))))
@Mike B., da, imi place, aveti imaginatie bogata 🙂 cum imi place si cantecul si continuarea lui… in original
Manelele plac manelistilor asa cum muzica clasica, melomanilor. 🙂
In Romania sunt din fericire de toate pentru toti. Pe alte meleaguri ce muzica va face ride-ul placut ?
afara de cativa ciudati care vor sa fie asa din lipsa de alte calitati cei mai multi “ciudati’ nu vor sa fie asa, ci arata asa, ceea ce este cu totul alta chestiune.
daca esti un pic peste medie arati si un pic cam ciudat si, basca, mai esti si vulnerabil.
numai bine,
Si daca “ciudatul” are aerul ca face multi bani proprietarului?
Sau “ciudatul” face treaba cit mai multi “normali” la un loc?
Toata chestia asta cu “ciudat-neciudat” este abordata dintr-o prisma in care parca nu ar conta banii si profitul, si parca relatia angajator-angajat nu ar fi in esenta o relatie comerciala, in care candidatul nu este decit, la urma urmei, o marfa.
Spunea cineva, odata (citat aproximativ): cu cat avansezi mai mult in formalism, cu atat scazi in predictibilitate. Probabil ca a gresit, din moment ce tot mai multi cred ca mai mult formalism inseamna mai multa predictibilitate, ca procedurarea (“procedurizarea”, daca imi aduc aminte bine) totala sau aproape totala va duce spre o companie previzibila. Sau poate cei care au lucrat EFECTIV in spatii foarte formalizate au vazut ceva anume.
Cand o sa ajungeti sa gestionati o criza majora intr-un sistem superformalizat, o sa simtiti acut si logica. Numai ca pentru sistemul condus poate sa fie foarte tarziu.
Autorul citat nu a vrut sa iasa in evidenta cu orice pret, pentru ca era deja un nume consacrat cand a scris ceea ce am citat (aproximativ, ce-i drept, ca nu am o memorie atat de buna si nici nu port biblioteca dupa mine). Va las placerea de a-l cauta.
Pentru “incalzire” va recomand “Antifragilitate”. Desi nu o sa gasiti in clar expresia citata de mine (caci nu el este autorul), o sa vedeti multe argumente logice care sustin asertiunea. Spor la invatat !
Imi cer scuze. Nu retin bine numele proprii si titlurile de carti. Se pare ca nici citatele nu le pot reda intocmai. Deh, virsta ! Titlul cartii este “Antifragile: Things That Gain from Disorder” si este scrisa de Nassim Nicholas Taleb. Nu stiu daca a fost tradusa si in romana. Un prieten mi-a spus ca a vazut-o la targul de carte, dar nu mi-a precizat in ce limba era scrisa.
Stimate domn, foarte interesant comentariul dumneavoastra, va multumim de asemenea pentru recomandare. Am citit despre carte si rezumatul pare foarte interesant. Se pare ca deocamdata nu exista o varianta in romana, numai in engleza.
În modelul korporatizzzzzÂTT în care ne aflam e perfect adevarat.
Bine ca se duce naybyy…:-)
Pe de alta parch, daca e sa dea din fitze, e MAI BINE sa o faca din prima. Jucând modelul mincinos-ipocrit traditzional corporatziilor, în momentul angajarii, obtzii jobul, asta e sigur.
Presupunând, EviDent, ca poci sa si faci treaba respectiva. E însa mult mai penibil si mai enervant/stresant pentru toata lumea daca te dai în stamba mai apoi. Nu numai ca tot afara ajungi, dar pe de asupra toata lumea va fi avut doar probleme.
Daca poci sa fii iobagel ascultator a la long, e OK. Îtzi iei salariul de mizerie si te duci acasa. Daca nu, mai bine cautzi tot ciudatzi, sau, ca la noi, politicieni. :-):-):-):-):-):-)
Sistemul însa o sa se schimbe, e sigur. Poate nu imediat, dar sigur.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui. Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Desi firmele de software sustin sus si tare ca nu gasesc programatori buni, este incredibil cat de greu este sa se angajeze cineva cu 20 de ani experienta, care trece toate testele tehnice si nici nu cere mai mult decat salariul normal din industrie. Motivele, cand sunt prezentate, variaza de la “nu aveti suficienta experienta RECENTA in lucrul cu X” ( desi X nici nu a fost specificat in fisa job-ului, iar experienta exista dar era mai veche de 3 ani ) sau “dvs, aveti si experienta de management si noi nu cautam decat dezvoltatori”, la un incredibil “restul echipei are o medie de varsta de 25 de ani, si nu credem ca v-ati incadra la 40 de ani” ( argumentat de un HR manager cu diploma de la o firma cu nume sonor, dupa ce am trecut toate testele tehnice si interviurile cu managerii de proiect, interviuri si teste la care nimeni nu s-a gandit sa nu ma invite pe motiv de varsta, desi era evidenta in cv ).
Ai arata ca un ciudat printre cei de 25 de ani, sper ca esti realist si ca iti dai seama ca asta poate sa conteze mai mult decat experienta aceea la care faci referire. GB
Îndrăznesc sa sper ca este un răspuns ironic. Ce legătură are vârsta cu integrarea? De când un om de 40 de ani nu se poate integra cu cei de 25, chiar așa limitați suntem?
Draga Ruxandra,
sunt de aceeasi parere cu tine, un om de 30-40 ani se poate integra foarte bine intr-un grup de 20-25 ani asa cuum si reciproca este valabila. Depinde bineinteles de persoanele implicate, de atributii, de sarcinile care trebuiesc indeplinite in comun si bineinteles si de bunavointa. Eu cred tocmai ca secretul unei echipe bune este tocmai amestecul de oameni noi cu cei cu experienta.
In plus, daca cei de peste 40 ani nu se mai pot integra intr-un grup de 20-25 ani va dati seama ca cei de peste 50 ani nu mai au efectiv nici o sansa ?
Asa ceva nu se poate!… si in conditiile in care se cere in EU sa se lucreze pana la 63-65 ani. Trebuie sa fie la HR sau in mgt mai multi oameni care vad avantajele schimbului de experienta intre varste.
Parca ar fi povestea vietii mele. Nu am fost niciodata angajat datorita unui interviu. Tot ce am facut pana acum si inclusiv ce fac acum se datoreaza recomandarilor si experientei dobandite, insa am picat efectiv toate interviurile pe care le-am dat (fix din cauza ca debordez idei pe banda rulanta). O perioada m-am intrebat si eu de ce mi se intampla asta si cand am reusit sa inteleg nu mi-a venit sa cred. Eu am ales insa alta cale, mult mai riscanta. Am imbratisat starea asta, in loc sa o suprim ca sa ii fac pe plac unui potential angajator. Motivul e ca daca sunt nevoit sa ma prefac la interviu, trebuie sa o fac si dupa pentru ca la asta se asteapta angajatorul, iar pana la urma cel frustrat si nemultumit tot eu as fi (dupa care si el). Solutia pentru un creativ este sa dobandeasca experienta si sa stie (cum) sa socializeze. Oamenii pe care ii intalnesti si cu care eventual colaborezi te vor recomanda mai departe, iar experienta pe care o ai in spate ii spune unui eventual angajator ca esti o persoana pe care se poate baza, care duce lucrurile la bun sfarsit (o mare problema printre creativi pentru ca noi obisnuim sa sarim prea usor de la una la alta). In concluzie, daca poti adopta o atitudine a la Dexter, atunci sfatul de mai sus este foarte bun. Daca nu, fa-ti un bine si impaca-te cu starea (si situatia) si cauta modalitati pentru a o transforma dintr-o slabiciune intr-un punct forte.
Nu consider ca un angajat creativ trebuie sa fie neaparat si orgolios, capricios, etc. Mie astea mi se par trasaturi de caracter distincte. Un angajat orgolios, conflictual, imprevizibil va fi oricum marginalizat de echipa indiferent in ce pozitie se afla. Pin la urma, ca la orice activitate de echipa, Cel mai important e sa respecti strct sarcinile trasate de sef, fie ca-ti plac fie ca nu. Dar asta nu te impiedica sa fii creativ, sa propui solutii de optimizare a activitatii, noi moduri de abordare a problemelor, etc. Un sef destept ti le va promova pentru ca in primul rind se va ajuta pe el insusi prin cresterea productivitatii echipei.
Daca analiza ar fi fost corecta pentru marile companii din secolul trecut si inca pentru anumite companii europene, marea majoritate a marilor companii Nord-Americane vor sa atrage angajati creativi care sa fie capabili sa contribuie in mod activ la dezvoltarea firmei in “the knowledge society” in care traim de vreo doua decenii. Vezi, de exemplu, Richard Florida, The Rise of the Creative Class (Revisited) la http://www.creativeclass.com/richard_florida/books/the_rise_of_the_creative_class_revisited . Desi exista o demarcatie intre creativ si ciudat, linia sespartitoare nu este intotdeauna clara, si nevoia de a lasa o impresie (pozitiva!) memorabila la un interview nu trebuie sa fie sub-estimata. Pe scurt aplica cei 4 Ds: “Dare to be Different – but Don’t over-Do it!”
“Cu nu multe exceptii, pentru companie e mai bine ca angajatii mai mult sa munceasca decat sa gandeasca. Creativitatea e greu de administrat cand e in exces… Cu cat firma este mai mare, cu atat are nevoie de mai multi oameni doar disciplinati si previzibili, care sa respecte regulile si procedurile fara prea multe comentarii si idei.”
Aceasta este analiza la care faceam referinta.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Se pare ca creativitatea vine la pachet si cu alte “caracteristici”…
Cu cat un angajat da mai multe semne ca este creativ, cu atat statistic vorbind s-ar putea sa aibe tendinte neurotice, sa fie deci imprevizibil, capricios, instabil, rebel, orgolios, cu perioade de productivitate urmare de perioade de depresie, etc. Asta nu inseamna ca orice angajat creativ este un angajat problema ci doar ca “creativitatea in exces” ar putea insemna probleme.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Epitetul “ciudati” este chiar unul puternic, chiar greu as putea spune. A-l folosi intr-un articol implica riscuri pe care ti le asumi, de vrei sau nu. As fi preferat utilizarea unui sinonim ceva mai echilibrat… mai neutru! Inclin sa cred ca inspiratia de sorginte copy/paste s-a lovit de o traducere nefericita.
Foarte adevarat tot ce scrieti cum la fel de adevarat este si faptul ca angajatii isi doresc angajatori la fel de putin ciudati. Sa ne dorim la cat mai putini ciudati si din randurile … si din randurile…, restul …e transpiratie.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (60)
Este valabil la orice nivel.. MAI ALES LA NIVEL INALT.
Nu sint multi in lume care sa fie asa transati si sa inteleaga cum merg lucrurile.
F. tare articolul.. nu compar cu sf-uri de 2 lei din Romania unde abia -sa ajuns la cultura primitive de multinationala ci cu pareri similare pe plan international..
Felicitari a fost o surpriza f placuta articolul.. comparat cu toate prostiile din mainstream media (US, EU etc) emise de tot felul de “experti”.
Se vede si din comentarii ca articolul este mult prea avansat pt Romania sau Europa :-P..
POate este valabila criteria cu 1% din firme – din pacate alea 1% care chiar angajeaza omaeni inovatori si bunise reduc la 1 din 1 milion de locuri de munca..
Apple a fost asa la inceput .. si alte cateva companii care sint f tari dar de care nu a auzit lumea..
Felicitari din nou – nu sint multi profesori sau blogeri din lume care sa fie asa transanti si sa gandeasca singuri nu sa rumege ce li se serveste..
Prima data cand sint impresionat un blogger intr-atat incat sa scriu mesaj de felicitare.
Toate cele bune.
Un antreprenor international
Multumesc pentru laude! GB
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Mai, smintesti copii! La varsta dtale stii ca toata povestea se reduce la un gen de codoseala de genul celei erotico-maritala. Potriveala este una a intamplarii iar verigasul nu are alt merit decat a-i fi pus in legatura pe cei doi. Restul discutiilor despre cat de potrivit sau nepotrivit i-a ales este o vorba goala. Toata istoria este plina de discutii cu de ce a reusit sau de ce nu a reusit . Si sunt argumente pentru ambele situatii. Cel mai bun sfat este cultivarea curajului si invocarea norocului.
Stimate domn, eu cred ca exagerati. Domnul GB tocmai incearca sa mai “desfunde” la cap pe cei care pot invata si citi printre randuri cum stau lucrurile cu recrutarile aici in Rpmania si cam ce trebuie sa faci. Nu inseamna ca trebuie sa fim si intotdeauna de acord cu domnia sa.
Stiti cum se spune, daca va pricepeti mai bine cum se face, dati dumnevoastra tonul. Dupa mine, cel mai bun sfat pentru tineri este cultivarea dorintei de a munci si invata continuu iar pentru angajatori sa se poata uita in oglinda fara sa le fie rusine sau daca cer prea mult, sa le fie rusine cat mai putin si sa constientizeze faptul ca firma pe care o conduc face parte din mostenirea societatii in care vor creste copii lor.
nota bene Lizuca…domn Petrache..ti a scris frumos..sa pricepi si tu ))))
ah, cred ca o desconsiderati pe Lizuca, ea a inteles demult insa ispita e mare si de o parte si de alta a varstei lor inocente 🙂
deloc, Lizuca se desconsidera prin purtarea sa (corect identificata de tine ca fiind puerila/varsta pubertatii coplesita de acnee)
da, asa o fi dar si altii gasesc motive puerile de a declansa furtuni din senin sau poate asa le place sa vada oamenii suparati …
🙂 🙂 🙂
domnilor, TIME OUT!
out-of-time cred ca este mai potrivit
TIME OUT !!! … zic ca-i mai potrivit, cu mari regrete iti spun
Dear Miss Halep, OK, time out (do not have a higher pressure by saying this please), you made it to the stars anyway, bravo, our admiration, maybe next time you will be the winner till the end and no regrets please either,
thats Life! 🙂
Depends on the stake. For some players it doesn’t matter only the stakes.
Life is full of beauty, it would be a pity to spoil depending on others’ stakes.
indeed, I can not agree more, mind your stake! 🙂
🙂 it’s enough that a recognize … and you don’t need anything else 🙂 )))
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui. Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
[…] Îndemnurile la creativitate și inovare perpetue trebuie consumate cu moderație, mai ales când sunteți în situația de a vă vinde din postura de angajați. Nu mizați pe “deschiderea” angajatorilor în aceste momente, e mai sigur să-i considerați înguști la minte și să vă comportați în consecință. Când vorbesc în public, toți managerii și reprezentanții companiilor spun că vor doar de angajați inteligenți, hipercompetitivi, disperați după avansare în carieră, luptători neobosiți pentru atingerea acestui obiectiv, cu idei în număr nelimitat, care ies în evidență și se afirmă în permanență, și multe altele asemenea. Totuși, dacă o companie cu câteva sute sau mii de suflete ar avea numai astfel de angajați, vă asigur că managerii de acolo și-ar blestema zilele pentru această idee nefericită, a scris George Butunoiu. […]
Pentru angajatii de pe nivelele inferioare, care lucreaza folosind factorul tehnic, sunt de acord cu afirmatia ca majoritatea firmelor nu vor “ciudati”. Mai degraba se cauta oameni muncitori, care stau in banca lor si isi fac treaba. Pe astfel de oameni ii poti conduce usor. Ca si manager, nu ai numai oamenii pe cap, asa ca incerci sa iti minimizezi efortul si sa maximizezi succesul angajand oamenii care trebuie. Lucrurile stau invers pentru posturile de conducere. In astfel de cazuri esti nevoit sa angajezi oameni exceptionali, creativi, inteligenti, chiar daca sunt mai greu de stapanit. Oamenii din functiile de conducere lucreaza folosind factorul uman, si in acest caz esti nevoit sa faci loc exceptionalului in firma, chiar daca te frustreaza ca si manager angajator ca va trebui sa lucrezi cu un om mai inteligent ca tine.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Mi-a placut un articol scris mai demult de tine despre viziunea multinationalei vis-a-vis de angajati. Un angajat = ceva cuantificabil = ceva previzibil.
Domnule Butunoiu, as citi cu mult interes punctul dvs. de vedere despre sansele unor specialisti (recunoscuti ca atare) care au lucrat un numar de ani in organisme internationale (de ex. banci de dezvoltare, agentii ONU), cu varste intre 50 si 60 de ani, de a-si gasi un serviciu decent daca hotarasc sa se intoarca in Romania. Nu va grabiti sa judecati! Cazul ipotetic este acela al unei persoane care se intoarce de buna voie, nu e concediata sau mai stiu eu ce…Exista destul de multi cunoscuti de-ai mei, oameni cu o existenta decenta in strainatate, care se gandesc sa se intoarca. Majoritatea celor care au incercat sa-si gaseasca de lucru nu au reusit. E respingerea varstei? Mai exista inca mentalitatea lui “tu n-ai mancat salam cu soia da’ vii sa ne dai lectii”? Multumesc!
Cei care au lucrat toata viata in “organisme internationale” (si nu in “firme internationale”) ar putea sa lucreze doar in “organisme romanesti” daca se intorc in Patrie, poate chiar in companii de stat, insa foarte putin probabil in firme private. Motivele sunt evidente… Sper sa-mi fac timp sa scriu in curand un articol despre asta. GB
Stimate domnule Butunoiu,
M-as bucura sa va faceti timp la un moment dat ca sa purtam o discutie fata-n fata vis-a-vis de acest capitol. Daca in alte tari firmele se bat pe fostii angajati internationali (ONU; pentru care am lucrat si eu, este doar un exemplu), Romania pierde enorm prin faptul ca nu profita de expertiza acestor oameni. Modul de lucru dintr-un astfel de sistem nu are nimic de-a face cu sistemul public din Romania. Absolut nimic. Sunt oameni deosebit de competenti, obisnuiti sa obtina performanta in primul rand din cauza unei instabilitati contractuale (contractele de munca sunt pe perioada determinata si se prelungesc doar daca angajatul respectiv are o buna performanta profesionala, evaluata de doua ori pe an in sistem 360 de grade), apoi din cauza complexitatii responsabilitatilor. Sunt oameni care au viziune, care lucreaza cu bugete multianuale, care sunt loiali, care sunt integri.
Astept cu interes articolul dvs, dar mi-as dori sincer sa va documentati si sa vorbiti cu cativa astfel de fosti sau actuali angajati.
Cu apreciere, CB
@functionar international & Cristina Balan
Alta varianta, decit intorsul in Ro, nu exista?
Milioane de oameni au plecat si sute de mii de tineri ar pleca. De ce sa te intorci de unde enorm de multi vor sa plece?
Daca exista o oportunitate foarte interesanta ar merita considerat, dar se pare ca nu este cazul.
Stimate domn Mike B.,
poate sa existe variante multiple in ziua de astazi, care desigur au avantajele lor indubitabile DAR este o lege a firii sau a pamantului daca pot spune asa ca in general oamenii stau in tara din care provin. Vi se pare ciudat sa fi roman si sa vrei sa locuiesti in Romania ? Mie, personal, nu.
Agreez si incurajez studiului/pregatirea profesionala in strainatate dar si de asemenea realizez ca la o varsta matura iti doresti sa traiesti acolo cu oamenii cu care “vibrezi” cel mai bine. Iubesc culturile straine, avem de invatat de la ele asa cum si reciproca este valabila.
Intr-un cuvant, fiecare este liber sa aleaga unde doreste sa traiasca, firesc …sau mai putin firesc.
Dumneavoastra de ce nu locuiti in strainatate ?
De ce milioanele de oameni care au parasit Ro nu se intorc?
Nu locuiesc in Ro de zeci de ani. Am explorat variante si daca nu au meritat nu m-am intors.
Pot fi motive multiple, dar pana la urma este o alegere pe care trebuie sa ti-o asumi si atunci cand pleci si daca vrei sa te intorci, pui totul in balanta si vezi ce este mai important. Daca portmoneul este si continua sa fie mai important, atunci da, majoritatea alege sa plece si sa ramana si nu poate fi nimeni acuzat/blamat/laudat.In timp aceste priortati ti se pot schimba.
This is the reality of Life, the way it is, tough and sweet at the same time.
Continue to enjoy the ride! 🙂
@Evita P,
Parca te aud cintind…..
“Don’t cry for me …. Romania,
The truth is I never left you
All through my wild days
My mad existence
I kept my promise
Don’t keep your distance”
Numai ca pentru Romania contemporana melodia se cinta pe manele :))))
@Mike B., da, imi place, aveti imaginatie bogata 🙂 cum imi place si cantecul si continuarea lui… in original
Manelele plac manelistilor asa cum muzica clasica, melomanilor. 🙂
In Romania sunt din fericire de toate pentru toti. Pe alte meleaguri ce muzica va face ride-ul placut ?
Trebuie evitat ….vibratia vintului, pe ritm de manele, prin portmoneie!
afara de cativa ciudati care vor sa fie asa din lipsa de alte calitati cei mai multi “ciudati’ nu vor sa fie asa, ci arata asa, ceea ce este cu totul alta chestiune.
daca esti un pic peste medie arati si un pic cam ciudat si, basca, mai esti si vulnerabil.
numai bine,
Si daca “ciudatul” are aerul ca face multi bani proprietarului?
Sau “ciudatul” face treaba cit mai multi “normali” la un loc?
Toata chestia asta cu “ciudat-neciudat” este abordata dintr-o prisma in care parca nu ar conta banii si profitul, si parca relatia angajator-angajat nu ar fi in esenta o relatie comerciala, in care candidatul nu este decit, la urma urmei, o marfa.
Atunci nu mai este ciudat. “Ciudatenia” e rezultatul disonantei, la urma urmei. GB
Spunea cineva, odata (citat aproximativ): cu cat avansezi mai mult in formalism, cu atat scazi in predictibilitate. Probabil ca a gresit, din moment ce tot mai multi cred ca mai mult formalism inseamna mai multa predictibilitate, ca procedurarea (“procedurizarea”, daca imi aduc aminte bine) totala sau aproape totala va duce spre o companie previzibila. Sau poate cei care au lucrat EFECTIV in spatii foarte formalizate au vazut ceva anume.
Nu are logica. Probabil ca a vrut sa iasa in evidenta cu orice pret, nimic mai mult. GB
Cand o sa ajungeti sa gestionati o criza majora intr-un sistem superformalizat, o sa simtiti acut si logica. Numai ca pentru sistemul condus poate sa fie foarte tarziu.
Autorul citat nu a vrut sa iasa in evidenta cu orice pret, pentru ca era deja un nume consacrat cand a scris ceea ce am citat (aproximativ, ce-i drept, ca nu am o memorie atat de buna si nici nu port biblioteca dupa mine). Va las placerea de a-l cauta.
Pentru “incalzire” va recomand “Antifragilitate”. Desi nu o sa gasiti in clar expresia citata de mine (caci nu el este autorul), o sa vedeti multe argumente logice care sustin asertiunea. Spor la invatat !
Imi cer scuze. Nu retin bine numele proprii si titlurile de carti. Se pare ca nici citatele nu le pot reda intocmai. Deh, virsta ! Titlul cartii este “Antifragile: Things That Gain from Disorder” si este scrisa de Nassim Nicholas Taleb. Nu stiu daca a fost tradusa si in romana. Un prieten mi-a spus ca a vazut-o la targul de carte, dar nu mi-a precizat in ce limba era scrisa.
Stimate domn, foarte interesant comentariul dumneavoastra, va multumim de asemenea pentru recomandare. Am citit despre carte si rezumatul pare foarte interesant. Se pare ca deocamdata nu exista o varianta in romana, numai in engleza.
În modelul korporatizzzzzÂTT în care ne aflam e perfect adevarat.
Bine ca se duce naybyy…:-)
Pe de alta parch, daca e sa dea din fitze, e MAI BINE sa o faca din prima. Jucând modelul mincinos-ipocrit traditzional corporatziilor, în momentul angajarii, obtzii jobul, asta e sigur.
Presupunând, EviDent, ca poci sa si faci treaba respectiva. E însa mult mai penibil si mai enervant/stresant pentru toata lumea daca te dai în stamba mai apoi. Nu numai ca tot afara ajungi, dar pe de asupra toata lumea va fi avut doar probleme.
Daca poci sa fii iobagel ascultator a la long, e OK. Îtzi iei salariul de mizerie si te duci acasa. Daca nu, mai bine cautzi tot ciudatzi, sau, ca la noi, politicieni. :-):-):-):-):-):-)
Sistemul însa o sa se schimbe, e sigur. Poate nu imediat, dar sigur.
Esti un ciudat, fara indoiala… GB
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui. Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Desi firmele de software sustin sus si tare ca nu gasesc programatori buni, este incredibil cat de greu este sa se angajeze cineva cu 20 de ani experienta, care trece toate testele tehnice si nici nu cere mai mult decat salariul normal din industrie. Motivele, cand sunt prezentate, variaza de la “nu aveti suficienta experienta RECENTA in lucrul cu X” ( desi X nici nu a fost specificat in fisa job-ului, iar experienta exista dar era mai veche de 3 ani ) sau “dvs, aveti si experienta de management si noi nu cautam decat dezvoltatori”, la un incredibil “restul echipei are o medie de varsta de 25 de ani, si nu credem ca v-ati incadra la 40 de ani” ( argumentat de un HR manager cu diploma de la o firma cu nume sonor, dupa ce am trecut toate testele tehnice si interviurile cu managerii de proiect, interviuri si teste la care nimeni nu s-a gandit sa nu ma invite pe motiv de varsta, desi era evidenta in cv ).
Ai arata ca un ciudat printre cei de 25 de ani, sper ca esti realist si ca iti dai seama ca asta poate sa conteze mai mult decat experienta aceea la care faci referire. GB
Îndrăznesc sa sper ca este un răspuns ironic. Ce legătură are vârsta cu integrarea? De când un om de 40 de ani nu se poate integra cu cei de 25, chiar așa limitați suntem?
Am scris articole intregi pe tema asta, uita-te putin in urma. GB
Draga Ruxandra,
sunt de aceeasi parere cu tine, un om de 30-40 ani se poate integra foarte bine intr-un grup de 20-25 ani asa cuum si reciproca este valabila. Depinde bineinteles de persoanele implicate, de atributii, de sarcinile care trebuiesc indeplinite in comun si bineinteles si de bunavointa. Eu cred tocmai ca secretul unei echipe bune este tocmai amestecul de oameni noi cu cei cu experienta.
In plus, daca cei de peste 40 ani nu se mai pot integra intr-un grup de 20-25 ani va dati seama ca cei de peste 50 ani nu mai au efectiv nici o sansa ?
Asa ceva nu se poate!… si in conditiile in care se cere in EU sa se lucreze pana la 63-65 ani. Trebuie sa fie la HR sau in mgt mai multi oameni care vad avantajele schimbului de experienta intre varste.
Parca ar fi povestea vietii mele. Nu am fost niciodata angajat datorita unui interviu. Tot ce am facut pana acum si inclusiv ce fac acum se datoreaza recomandarilor si experientei dobandite, insa am picat efectiv toate interviurile pe care le-am dat (fix din cauza ca debordez idei pe banda rulanta). O perioada m-am intrebat si eu de ce mi se intampla asta si cand am reusit sa inteleg nu mi-a venit sa cred. Eu am ales insa alta cale, mult mai riscanta. Am imbratisat starea asta, in loc sa o suprim ca sa ii fac pe plac unui potential angajator. Motivul e ca daca sunt nevoit sa ma prefac la interviu, trebuie sa o fac si dupa pentru ca la asta se asteapta angajatorul, iar pana la urma cel frustrat si nemultumit tot eu as fi (dupa care si el). Solutia pentru un creativ este sa dobandeasca experienta si sa stie (cum) sa socializeze. Oamenii pe care ii intalnesti si cu care eventual colaborezi te vor recomanda mai departe, iar experienta pe care o ai in spate ii spune unui eventual angajator ca esti o persoana pe care se poate baza, care duce lucrurile la bun sfarsit (o mare problema printre creativi pentru ca noi obisnuim sa sarim prea usor de la una la alta). In concluzie, daca poti adopta o atitudine a la Dexter, atunci sfatul de mai sus este foarte bun. Daca nu, fa-ti un bine si impaca-te cu starea (si situatia) si cauta modalitati pentru a o transforma dintr-o slabiciune intr-un punct forte.
Nu consider ca un angajat creativ trebuie sa fie neaparat si orgolios, capricios, etc. Mie astea mi se par trasaturi de caracter distincte. Un angajat orgolios, conflictual, imprevizibil va fi oricum marginalizat de echipa indiferent in ce pozitie se afla. Pin la urma, ca la orice activitate de echipa, Cel mai important e sa respecti strct sarcinile trasate de sef, fie ca-ti plac fie ca nu. Dar asta nu te impiedica sa fii creativ, sa propui solutii de optimizare a activitatii, noi moduri de abordare a problemelor, etc. Un sef destept ti le va promova pentru ca in primul rind se va ajuta pe el insusi prin cresterea productivitatii echipei.
Daca analiza ar fi fost corecta pentru marile companii din secolul trecut si inca pentru anumite companii europene, marea majoritate a marilor companii Nord-Americane vor sa atrage angajati creativi care sa fie capabili sa contribuie in mod activ la dezvoltarea firmei in “the knowledge society” in care traim de vreo doua decenii. Vezi, de exemplu, Richard Florida, The Rise of the Creative Class (Revisited) la http://www.creativeclass.com/richard_florida/books/the_rise_of_the_creative_class_revisited . Desi exista o demarcatie intre creativ si ciudat, linia sespartitoare nu este intotdeauna clara, si nevoia de a lasa o impresie (pozitiva!) memorabila la un interview nu trebuie sa fie sub-estimata. Pe scurt aplica cei 4 Ds: “Dare to be Different – but Don’t over-Do it!”
QED… 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 GB
“Cu nu multe exceptii, pentru companie e mai bine ca angajatii mai mult sa munceasca decat sa gandeasca. Creativitatea e greu de administrat cand e in exces… Cu cat firma este mai mare, cu atat are nevoie de mai multi oameni doar disciplinati si previzibili, care sa respecte regulile si procedurile fara prea multe comentarii si idei.”
Aceasta este analiza la care faceam referinta.
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Se pare ca creativitatea vine la pachet si cu alte “caracteristici”…
Cu cat un angajat da mai multe semne ca este creativ, cu atat statistic vorbind s-ar putea sa aibe tendinte neurotice, sa fie deci imprevizibil, capricios, instabil, rebel, orgolios, cu perioade de productivitate urmare de perioade de depresie, etc. Asta nu inseamna ca orice angajat creativ este un angajat problema ci doar ca “creativitatea in exces” ar putea insemna probleme.
http://www.theatlantic.com/features/archive/2014/06/secrets-of-the-creative-brain/372299/
[…] sigur sa-i considerati ingusti la minte si sa va comportati in consecinta, scrie George Butunoiu pe blogul lui.Cand vorbesc in public, toti managerii si reprezentantii companiilor spun ca vor doar de angajati […]
Epitetul “ciudati” este chiar unul puternic, chiar greu as putea spune. A-l folosi intr-un articol implica riscuri pe care ti le asumi, de vrei sau nu. As fi preferat utilizarea unui sinonim ceva mai echilibrat… mai neutru! Inclin sa cred ca inspiratia de sorginte copy/paste s-a lovit de o traducere nefericita.
🙂 🙂 🙂
George, tu in ce calitatate spui asta? In calitate de fost matematician, fost cercetator, sau actual head hunter? 🙂
Foarte adevarat tot ce scrieti cum la fel de adevarat este si faptul ca angajatii isi doresc angajatori la fel de putin ciudati. Sa ne dorim la cat mai putini ciudati si din randurile … si din randurile…, restul …e transpiratie.