“@GB: daca n-ai fi arogant, daca ai fi dispus sa cauti si acul si in carul cu fan pentru a cerne talentul si/sau performanta, daca ai intelege mai mult din meseria pe care o practici, inainte de a sterge asemenea CVuri, te-ai gandi daca nu cumva 1% din ele sunt totusi relevante. Ba da, o persoana la 30 de ani, alaturi de altii la 40-50-60 de ani, poate asigura intr-un CA (consiliu de administratie – n.a.) sau printre C-execs, un echilibru de viziuni. Asemenea exemple exista in lumea corporatista.”
Primesc astfel de mustrari, apostrofari si chiar injuraturi si amenintari cu reclamatii la CNCD cu sutele intr-o luna. Cele mai multe, imensa majoritate sunt cele in care se face legatura intre profesionalism si ceea ce se poate deduce din urmatorul mesaj: “Ce poti intelege tu dintr-o simpla foaie de hartie (CV – n.a.)? Crezi ca viata unui om si toata stiinta lui poate sa fie citita astfel, asa? Pe om trebuie sa-l vezi, sa-i citesti in ochi si in suflet, sa-l lasi sa arate ce stie sa faca. Cum poti tu sa decizi ca un om nu e bun pentru un post daca nu-l vezi? Cine esti tu sa te joci cu destinele oamenilor… (etc.)”
Daca la primul mesaj ar fi fost atasat si un CV pentru unul dintre posturile pentru care recrutam noi, i-as fi raspuns, cu mare regret, ca nu ma pot intalni cu el (sau ea). Sigur, daca clientul (adica angajatorul) mi-ar fi cerut doar candidati cu suflete mari, si atat, ar fi fost printre primii pe lista cu candidati de intalnit. Insa daca e nevoie de cineva care sa stie cum merg lucrurile intr-o firma si in business, in general, mi-ar fi tare greu sa-l conving pe client sa-si dea afacerea pe mana cuiva care crede ca o firma – chiar si de recrutare, fie ea! – poate sa lucreze in acest fel si sa-si mai acopere si costurile. Nu, cu 1% nicio firma de recrutare nu poate rezista, nu are avea nici macar 1% sanse sa prinda sfarsitul trimestrului.
De ce, oare, trebuie sa explic din nou, si din nou, ca atunci cand citesc un CV eu nu “decid” daca e bun sau nu pentru jobul respectiv, ci decid daca e rentabil pentru mine sa ma intalnesc cu el sau nu? Si ca imi asum ca printre cei cu care nu ma intalnesc pot sa fie 1%, 10%, 20% sau oricati altii care sa fie potriviti cu postul respectiv.
Eu nu ma angajez fata de client (adica fata de cel care ma plateste) sa ii gasesc pe cel mai bun angajat din Romania si din univers, ci sa ii preznt cativa candidati de la un anumit nivel in sus, nivel pe care ne straduim impreuna sa-l definim cat se poate de clar. Daca printre cei gasiti se afla si cel mai bun din tara si din lume, e si mai bine. Insa nu e obiectivul unic pentru noi, iar o promisiune cu atat mai putin.
Nu e treaba mea sa “dau sanse egale fiecaruia”, asa cum sunt somat adesea. Si nici nu se poate asa ceva, sa fim seriosi! E treaba guvernului, si doar el are resursele sa o faca. Noi incepem intotdeauna intalnirile cu candidatii cu care avem sanse cele mai mari sa avanasam si sa finalizam, nu-i luam “in ordine, nediscriminatoriu”, ca la oficiul fortelor de munca. Nu se poate, si imi pare rau sincer de asta, in adancul sufletului. Cand am gasit ceea ce cautam trebuie sa ma opresc si sa ma ocup de alta recrutare, nu imi pot permite sa continui la nesfarsit doar de dragul principiului, oricat de frumos si de profund ar fi acesta. Daca gasesc ceea ce caut dupa doar cateva intalniri, toti ceilalti sunt “discriminati”, inevitabil, cu atat mai mult cu cat printre ei s-ar putea afla candidati inca si mai buni. Dar clientul nu e ONG ca sa finanteze asa ceva, si nici noi nu suntem…
Whatever… Indiferent cat de tare strigati si va agitati e dreptul angajatorului sa-si aleaga omul. Mie mi s-a intamplat din pacate in ultima vreme ca firma de HR (recrutorul) sa ma propuna primul pe lista pentru un job, iar angajatorul sa refuze pur si simplu. Pozitie de upper management. Motivul … hmmm… confidential? Varsta. Prea batran. Grupul 50-60. Asta e. Nu-i nimic. He who fights and walks away, lives to fight another day. Ne ridicam din praf, ne scuturam, netezim palaria si stergem pantofii si mergem mai departe. That’s life. Nu inteleg de ce tinerii nu pot face la fel. 🙂 Mie unuia nu mi-a dat nimeni, niciodata sanse gratuite. Am muncit de mi-au sarit capacele pentru ele. Pe pozitii subalterne si prost platite. Stui ce inseamna sa nu ajungi acasa o saptamana sau doua si sa dormi prin firma cate o ora -doua pe scaune de birou… Sa te hranesti cu covrigi si o ceasca de cafea rece.
“ideile idealiste” fac deliciul peisajului cotidian si se afla la intersectia multor ategorii de varsta s epare…Ideea ca si la 30 ori sub 30 pot fi executivi ori membri de board buni/potriviti este una dintre ele atunci cand o transpunem in concret. Si sa te oftici virulent ca nu iti da firma de recrutare sansa sa arati ca ai mancat ambrozie in Olimp si vei fi “the best”, e chiar delicios, daca ai ceva timp de hoinarit prin parerile oamenilor… GB vorbeste din experienta si poate cu ceva cinism perceput de unii mai infocati cu revelatii de mari leaderi ori salvatori de balene albastre dupa ce au fost pe la vreo 2 conferinte…cu cat organizatia e mai complexa, mai eterogena, sau publica, cu atat divergenta e mai mare si firma nu poate fi condusa optim de catre un tanar sub 30-35 ani, pentru ca acel tanar(cat de skilluit ar fi si de leader pana in capilare, NU are suficienta experienta de VIATA…iar el va trebui sa inteleaga, schimbe, confrunte, conduca, inspire, o organizatie asemeni unei tocitori pline cu struguri storsi(plina de viata, si de viata pestrita, atat cu must si “vin bun”, cat si cu tanin si boasca si drosophila melanogaster)…Citisem intr-un articol precedent un comentariu de la unul de 22 de ani care conducea vreo 80 persoane prin Anglia si poza intr-un fel de Zeus. Poate conducea o echipa de testeri de jocuri, sau vreun proiect, un start-up in care cineva investea, etc, etc.. Energia, creativitatea, capacitatile extraordinare ale unui tanar sunt foarte bune si binevenite, si pot gestiona si inspira echipe dar nu sunt suficiente pentru a intelege si struni un mamut…Pentru ca mai intai trebuie sa fi trecut deja prin experiente de viata complexe si variate spre a-si fi modelat si calit propria fiinta. Iar asta se face pe etape, si de obicei in zig-zag.
P.S…eu am 34, nu pot fi acuzat ca am 50-60 si “dau” in tineri ca as avea nostalgii proletariste:)…(si am trait prin evolutia proprie etape diverse si vad cat mai am inca de invatat, de pregatit… n-as putea conduce acum CFR-ul sau o mare banca. Punct. Nu inca. Iar eu cred ca inteleg. Multi sunt insa care nu inteleg ca nu inteleg…iar aici bornele de varsta sunt mult mai largi :)… Si se vor agita, vor impinge, vor comenta cu patos, vor blama, dar vor crea si energie cinetica si poate si rezultate marete..,
si avem nevoie de ei; dar nu vor putea conduce o organizatie de multe sute/mii de oameni…
Cine sint mai frustrati: recrutorii si cei din HR sau candidatii?
Daca ii asculti, atent, si pe unii si pe altii, ambele categorii au un grad foarte ridicat de frustrare. Unii pentru ca “nu sint bagati in seama”, ceilalti pentru ca sint cercetati si examinati foarte atent.
Care sint mai obiectivi in judecata lor: recrutorii si cei din HR sau candidatii?
Dragilor, fapte si mai putine… asertiuni. S a ajuns la un prea mare ,,rafinament” al instrumentelor de selectie si nu numai, pe o baza ( activitatea in general din Romania) aproape inexistenta si din ce in ce mai erodata. Profitul se face cu initiative si asumari, chiar risc de cariera – la acest moment in tara ta.
Succese colosale, va doresc, compatriotii mei.
Si eu sunt des socat de lipsa de orientare catre rezultat. Catre eficienta.
Cum salvam noi pe toata lumea, fara sa ne intrebam cu ce resurse si cat costa acest lucru. Si cine plateste?
Suntem generosi cu timpul si banii (in stransa legatura) altora.
D-le Butunoiu, daca imi permiteti o sugestie: de ce nu le permiteti sa sorteze CV-urile ei, in regim voluntar? Sa mai gaseasca un candidat dupa ce dvs. v-ati oprit? Din experienta mea, cand e vb de pus osul la treaba, cam 99,99% dintre eroi – se retrag “glorios”.
Doar ca nu e perfect in concordanta cu o chestie scrisa la Search Procedure: “For each assignment, an exhaustive study of the relevant executive market is carried out.” (http://www.georgebutunoiu.ro/executive_search_direct.aspx)
Da, asta trebuie citit: “exhaustiv… pana gasim, dupa care ne oprim…” Insa, cateodata chiar o facem exhaustiv, indiferent de rezultate, insa acela e un serviciu separat (aditional) pentru client, si ne plateste in plus pentru asta. GB
Ok, inteleg ce zici. Dar “exhaustiv” ori este, ori nu este. Nu poate fi intre. Iar acolo pe pagina aia scrie ca e la fiecare proiect, nu scrie ca e la unele, contra cost.
Oricum, consider ca cineva care spune ca face o cautare exhaustiva, si chiar o face, este remarcabil. De-aia mi-a atras atentia formularea.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (13)
Whatever… Indiferent cat de tare strigati si va agitati e dreptul angajatorului sa-si aleaga omul. Mie mi s-a intamplat din pacate in ultima vreme ca firma de HR (recrutorul) sa ma propuna primul pe lista pentru un job, iar angajatorul sa refuze pur si simplu. Pozitie de upper management. Motivul … hmmm… confidential? Varsta. Prea batran. Grupul 50-60. Asta e. Nu-i nimic. He who fights and walks away, lives to fight another day. Ne ridicam din praf, ne scuturam, netezim palaria si stergem pantofii si mergem mai departe. That’s life. Nu inteleg de ce tinerii nu pot face la fel. 🙂 Mie unuia nu mi-a dat nimeni, niciodata sanse gratuite. Am muncit de mi-au sarit capacele pentru ele. Pe pozitii subalterne si prost platite. Stui ce inseamna sa nu ajungi acasa o saptamana sau doua si sa dormi prin firma cate o ora -doua pe scaune de birou… Sa te hranesti cu covrigi si o ceasca de cafea rece.
“ideile idealiste” fac deliciul peisajului cotidian si se afla la intersectia multor ategorii de varsta s epare…Ideea ca si la 30 ori sub 30 pot fi executivi ori membri de board buni/potriviti este una dintre ele atunci cand o transpunem in concret. Si sa te oftici virulent ca nu iti da firma de recrutare sansa sa arati ca ai mancat ambrozie in Olimp si vei fi “the best”, e chiar delicios, daca ai ceva timp de hoinarit prin parerile oamenilor… GB vorbeste din experienta si poate cu ceva cinism perceput de unii mai infocati cu revelatii de mari leaderi ori salvatori de balene albastre dupa ce au fost pe la vreo 2 conferinte…cu cat organizatia e mai complexa, mai eterogena, sau publica, cu atat divergenta e mai mare si firma nu poate fi condusa optim de catre un tanar sub 30-35 ani, pentru ca acel tanar(cat de skilluit ar fi si de leader pana in capilare, NU are suficienta experienta de VIATA…iar el va trebui sa inteleaga, schimbe, confrunte, conduca, inspire, o organizatie asemeni unei tocitori pline cu struguri storsi(plina de viata, si de viata pestrita, atat cu must si “vin bun”, cat si cu tanin si boasca si drosophila melanogaster)…Citisem intr-un articol precedent un comentariu de la unul de 22 de ani care conducea vreo 80 persoane prin Anglia si poza intr-un fel de Zeus. Poate conducea o echipa de testeri de jocuri, sau vreun proiect, un start-up in care cineva investea, etc, etc.. Energia, creativitatea, capacitatile extraordinare ale unui tanar sunt foarte bune si binevenite, si pot gestiona si inspira echipe dar nu sunt suficiente pentru a intelege si struni un mamut…Pentru ca mai intai trebuie sa fi trecut deja prin experiente de viata complexe si variate spre a-si fi modelat si calit propria fiinta. Iar asta se face pe etape, si de obicei in zig-zag.
P.S…eu am 34, nu pot fi acuzat ca am 50-60 si “dau” in tineri ca as avea nostalgii proletariste:)…(si am trait prin evolutia proprie etape diverse si vad cat mai am inca de invatat, de pregatit… n-as putea conduce acum CFR-ul sau o mare banca. Punct. Nu inca. Iar eu cred ca inteleg. Multi sunt insa care nu inteleg ca nu inteleg…iar aici bornele de varsta sunt mult mai largi :)… Si se vor agita, vor impinge, vor comenta cu patos, vor blama, dar vor crea si energie cinetica si poate si rezultate marete..,
si avem nevoie de ei; dar nu vor putea conduce o organizatie de multe sute/mii de oameni…
Cine sint mai frustrati: recrutorii si cei din HR sau candidatii?
Daca ii asculti, atent, si pe unii si pe altii, ambele categorii au un grad foarte ridicat de frustrare. Unii pentru ca “nu sint bagati in seama”, ceilalti pentru ca sint cercetati si examinati foarte atent.
Care sint mai obiectivi in judecata lor: recrutorii si cei din HR sau candidatii?
pai Mike, obiectiviatea e la mijloc, deci ai dreptate ca ambele parti isi vad interesele total opuse 🙂
Dragilor, fapte si mai putine… asertiuni. S a ajuns la un prea mare ,,rafinament” al instrumentelor de selectie si nu numai, pe o baza ( activitatea in general din Romania) aproape inexistenta si din ce in ce mai erodata. Profitul se face cu initiative si asumari, chiar risc de cariera – la acest moment in tara ta.
Succese colosale, va doresc, compatriotii mei.
Un profesor nu urmareste profitul
El are are alte tinte de atins, …..prin asumari si initiative.
Si eu sunt des socat de lipsa de orientare catre rezultat. Catre eficienta.
Cum salvam noi pe toata lumea, fara sa ne intrebam cu ce resurse si cat costa acest lucru. Si cine plateste?
Suntem generosi cu timpul si banii (in stransa legatura) altora.
D-le Butunoiu, daca imi permiteti o sugestie: de ce nu le permiteti sa sorteze CV-urile ei, in regim voluntar? Sa mai gaseasca un candidat dupa ce dvs. v-ati oprit? Din experienta mea, cand e vb de pus osul la treaba, cam 99,99% dintre eroi – se retrag “glorios”.
Democratia ne-a sucit un pic mintile si ne-a lasat fara respectul pentru proprietatea de orice fel!
Perfect de acord. E o problema de eficienta.
Doar ca nu e perfect in concordanta cu o chestie scrisa la Search Procedure: “For each assignment, an exhaustive study of the relevant executive market is carried out.” (http://www.georgebutunoiu.ro/executive_search_direct.aspx)
Da, asta trebuie citit: “exhaustiv… pana gasim, dupa care ne oprim…” Insa, cateodata chiar o facem exhaustiv, indiferent de rezultate, insa acela e un serviciu separat (aditional) pentru client, si ne plateste in plus pentru asta. GB
Ok, inteleg ce zici. Dar “exhaustiv” ori este, ori nu este. Nu poate fi intre. Iar acolo pe pagina aia scrie ca e la fiecare proiect, nu scrie ca e la unele, contra cost.
Oricum, consider ca cineva care spune ca face o cautare exhaustiva, si chiar o face, este remarcabil. De-aia mi-a atras atentia formularea.
Te-a indus in eroare, doar…
Am lacrimat.