In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont…
Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni. Si invers, manageri si antreprenori care fac totul cu buna credinta si numai dupa litera si spiritul manualelor si cursurilor de business, nu vad picior de client trecandu-le pragul cu zilele sau cu lunile.
La o privire mai lunga, se vede ca aceste „paradoxuri” pot fi grupate in doua categorii: rezultatele complet aleatorii (pleonasmul de aici si urmatoarele sunt pentru subliniere), adica acele cazuri in care doi oameni sau firme fac lucrurile absolut la fel, in contexte identice, iar rezultatele sunt complet diferite; cealalta include discrepantele sistematice dintre ceea ce se sustine in public, dintre declaratiile si angajamentele solemne, exhibitionismul valorilor si principiilor, cinismul citatelor redactate de fetele de la PR si ceea ce se intampla in realitate. Si se intampla in realitate pentru ca e normal sa se intample astfel, pentru ca e rentabil pentru companie, pentru ca e logic si in firea lucrurilor, pentru ca asa merg lucrurile pe lumea asta, numai ca nu „da bine” sa apui asa ceva in gura mare. Or, se gasesc destui care sa ia ad litteram ceea ce vad in televizor si in reviste, fara sa mai socoteasca necesar sa-si puna si mintea personala la contributie.
Am vazut multe explicatii pentru aceasta stare de lucruri – si acum vorbesc despre cele din prima categorie. Cea care mie, personal, mi se pare cea mai valida si mai solida, si asta de departe, e cea legata de neincrederea generalizata de la noi. Dupa cum bine se stie, studiile au aratat ca Romania are cel mai redus nivel de incredere generalizata din Europa. E pe ultimul loc, cu 10%. Cu cuvinte mai multe spus, asta inseamna ca orice roman are incredere doar intr-un singur om din zece din jurul lui, despre ceilalti noua fiind convins ca i-ar face rau daca ar avea ocazia, ca l-ar pacali, ca i-ar fura ceva lasat nesupravegheat, ca l-ar minti etc. Si atunci ce face? Isi ia masuri de prevedere, adica se pune la adapost de lucruri rele care nu s-au intamplat inca, insa care se vor intampla, cu siguranta (asa ii spune subconstientul), daca nu e destul de vigilent. Si isi consuma o buna parte din timp si din resurse si din nervi cu asta. Pe cand neamtul si englezul le baga pe toate la investitii. Si toate se intampla la fel la noi, pana sus, sus de tot. Parlamentul si Guvernul ne considera pe toti potentiali infractori si toate legile si actiunile lor sunt construite pe acest principiu – preventia obsesiva. Eu daca vreau sa-mi tencuiesc casa si cer o autorizatie de la primarie, nu mi-o da pana cand nu le arat ca am contract in avans cu o firma care sa-mi care potentialul moloz pana la groapa de gunoi. Pentru ca primaru’ e convins ca l-as lasa pe marginea drumului daca nu ar fi gasit el o solutie atat de desteapta. Politia din Romania nu alearga dupa hoti si infractori. Politia isi trimite agentii la firme si la banci si le da amenzi daca nu au nu stiu ce paznici si sisteme video care sa le apere de hoti si de infractori!!! Chiar au in lucru o lege (de politisti vorbesc) care sa ne oblige pe toti sa ne protejam de diverse nelegiuiri sub amenintarea pedepsei pentru cei care nu fac suficiente eforturi si investitii in masuri de protectie individuala. Si ati vazut campania Politiei Romane cu panourile uriase din oras in care suntem sfatuiti cum sa ne ferim de escroci?
Dar sa revenim la punctul de plecare! Toate cartile si cursurile de management si de business pe care le citim sunt facute in tari in care nivelul de incredere e cu mult, mult mai mare decat cel din Romania. Si in care tari, pe cale de consecinta, lucrurile se intampla altfel. Modelele si recomandarile de acolo se bazeaza pe niste premise care nu exista la noi si a caror lipsa invalideaza tot, pur si simplu. Tot, tot! Asadar, nu mai intrati in panica atunci cand vedeti ca nu se potriveste ce scrie in carte cu ce fac clientul sau angajatul, ci puneti-va mintea la contributie si incercati si solutii proprii. Si, in primul rand, asteptati-va sa se intample asta, si inca destul de des. Ar fi o dovada solida de maturitate manageriala…
Despre „paradoxurile” din cea de-a doua categorie voi scrie separat, pentru ca am o lista cu mituri si tabu-uri care merita separate de citatele si sloganurile in care sunt impachetate frumos si vandute celor carora le place sa fie mintiti frumos. Voi face un mic „serial” cu ele.
(poza e de pe www.deviantart.com)
*
Comentarii (39)
[…] a facut ca si eu sa fi scris un articol, exact in acelasi moment, in care sa ma plang de preventia obsesiva pusa la fundamentul filosofiei […]
[…] deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui.Citeste tot articolul: hotnews.ro Categorie: […]
George,
cred ca ai vrut sa exprimi o idee buna dar ai ales o cale mai putin potrivita.
Uite cum vad eu treaba asta cu MBA-ul, prin prisma experientei personale.
Genul acesta de curs are un apogeu de uzabilitate in conditiile urmatoare:
– sa nu fie facut imediat dupa facultate, ca o continuare a studiilor. Nu faci nimic, doar evidentiezi si mai mult un frame in care ti se spune ca vei evolua profesional si care se va dovedi incorect. Cursul e folositor doar daca ai minim 10 ani de experienta in campul muncii asidue astfel incat sa ai capabilitatea delimitarii informatiilor ce iti folosesc de cele redundante
– cursul sa contina peste 60% studii de caz
– studiile de caz sa fie extrem de diferite dpdv sursa, dimensiune companie, piata pe care activeaza etc. cel putin jumatate sa fie bazate pe companii din Romania. Din pacate acest lucru nu se intampla, peste tot vezi doar studii de caz bazate pe companii americane. Mai scapa un british, french, japan…si cam atat.
– sa nu crezi ca te duci la pomul laudat. Judecata ta va trebui sa primeze si dupa absolvire. Cursul te va ajuta sa dezvolti si alte nuante si perspective asupra problemelor intampinate, nu-ti va oferi solutii.
Problema increderii e una de baza, toata economia globala se bazeaza pe incredere. E drept, gradul de incredere difera de la o regiune la alta, dar problemele sunt asemanatoare. Si vor exista intotdeauna.
Sunt de acord cu userul de mai sus care considera EDUCATIA fiind sursa diferentelor de incredere.
Din pacate doar Biserica poate influenta pozitiv trendul in educatie si, din pacate, n-are niciun interes sa faca asta.
Multumesc,
L
Lipsa de incredere, la noi, nu vine din educatie, ci din experienta, din prea multelel tepe de tot felul pe care le luam de la Stat (Stat in inteles foarte, foarte larg)!
@ george: te-am pus link la status-ul de messenger (ca n-am carte de fetze)
Ironia (sau aparentul paradox) este ca stiu firme care au “pretentia” ca formeaza manageri, si care sunt in pragul falimentului (daca nu l-or fi trecut, deja)…
De altfel, exista -cu duimul, si profesori analfabeti. Asa ca situatia nu e paradoxala.
Oare ceva care nu e complet aleatoriu mai e aleatoriu?
cu siguranta , nu; dar, spaga, ramane litera de lege, fara ea nu ai “accesuri & succesuri”
DA, VIATA de exemplu, e doar PARTIAL aleatorie, ea e mult mai mult la latitudinea noastra decat ne imaginam… totul e sa credem mai mult in puterea noastra decat in astre.
ASA E in alta parte; aici in RO ramane la latitudinea altora, la PCR
🙂
mey Butunoyule, ti-ai pus cravata ?!… ce crezi, ca scapi asa usor ?
hai ca si tu ai gustat din plin (ce-i drept pe pielea altora) din manualele alea TEMBELE pe care le pomenesti si care NU FUNCTIONEAZA DE FEL la mama (ma-sii) lor acasa, sau credeai ca JULA-si-MANGA au fost inventate en Roumanie ?!…
nu dragutza, marii mangliteurs sunt amicii tai yankei care ti-au avortat leafa !… iar lumea larga ia TZEAPA DE LA EI !… exceptie recalcitrantii de rusi (care trebuiesc, evident, pedepsiti pt. ca nu iau tzeapa) si cu smecherii de chinezi (care se pricep mai bine ca profesorii lor yankei !).
[…] Distinsul nostru personaj care câştigă din iluziile fraierilor (de asta în Rromânia consultantul e frate bun cu proxenetul şi cu ţiganul cu alba-neagra, dacă nu a fost chiar el în aceste nobile profesii mai înainte) ne zice cam aşa, la ureche: […]
[…] In fiecare zi vorbesc cu oameni caring vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata combine la scoli scumpe caring sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei caring au facut-o deja si caring nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe caring le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata hubbub Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de government si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. […]
[…] Blogul lui Butunoiu: De ce am dat faliment daca am MBA? Leave a reply In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. […]
MBA exista pentru ca se vinde.
MBA nu te invata sa muncesti, sa privesti cu atentie in jur, sa legi lucrurile sistemic, nici macar nu te invata ca bilantul tau si al tututor celorlati trebuie sa se inchida.
MBA este toxic pentru cei care folosesc preponderemt memoria in procesul de invatare si arareori judecata.
Manager te face munca, generozitatea, bunul simt. Ala care iti spune ca apa natural curge spre mai jos…
se vinde deoarece acopera o nevoie 😉 si nevoile acestea, care ating orgoliul, frumos impachetate, se vand in … masa 🙂
D-l Butunoiu sesiseaza in mod just ca MBA-ul (sau variantele sale tip EMBA etc) par sa fi devenit panaceul universal in multe rubrici de “managementul resurselor umane”, “cariere”, “leadership” etc. Cine scrie acele articole nu intelege nimic din munca pe care o faci pentru a deveni un manager de nivel bun si cat de putin se invata la scoala, respectiv cat de mult se invata practic, facand, gresind si invatand din greseli etc.
Pe fond uitam cu totii ca singurul punct comun al celor ce vor sa faca MBA este ambitia si credinta fara limite ca pot conduce companii iar a celor care vand programele este ca inca au o piata de creduli (care sunt mentionati mai inainte), cand aceasta credinta se va spulbera vor ramane fara lucru…
Nu uitati ca toti cei care au produs criza din 2007 incoace, in State si pe continent aveau MBA la Harvard, Stanford, INSEAD, etc… chestia cu “la noi nu se aplica” nu tine….mai tineti minte ce bail-out a primit marele asigurator AIG prin TARP (raspuns: 182 miliarde US$), sau ING – marea banca olandeza (raspuns: 10 miliarde EUR bail-out de urgenta de la Guvernul Olandei)
In final sa nu uitam ca managementul este o practica si se invata practicand, daca doriti mai multe mergeti din nou catre Henry Mintzberg…
[…] deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. Source: Hotnews Posted on April 15, 2013 by admin. This entry was posted in Stiri. Bookmark the […]
Draga George,
Atata vreme cat pentru un amarat de post de executant in vanzari (cum vrei tu sa il numesti, acel post, in termeni de functie corporatista, caci tine de structura organizationala…after all) se cere …si MBA….articolul devine redundant ca scop…si nu vad de ce ar comenta cineva despre asta. Este un comentariu in van. Doar un articol …scris…fiindca trebuia sa se scrie ceva.
Care este solutia ta…mai concret?
A comenta este simplu. A oferi o solutie……e un pic mai greu.
Ai impartit absolventii unui curs MBA…dupa cum ai considerat tu.
Ai luat prima categorie, definita de catre tine si apoi ai disecat-o…psihologic vorbind, dupa bunul plac.
De fapt, cine esti tu sa emiti judecati de valoare despre multi alti oameni?
Pe vremuri, si ar trebui sa stii la cat de batran esti, erau ingineri care au absolvit o facultate (la zi sau la seral, dupa posibilitati) dupa ce ‘au venit din productie’ (mai pe scurt au fost si maistrii, sau altceva….ani buni), dar si ingineri care au devenit ingineri, intai, si apoi au intrat in productie. Cei din urma au fost, ‘statistisc vorbind’ …un pic rupti de realitate.
Paradoxurile ‘TALE’ din cea de a doua categorie….sper sa nu le mai citesc.
Daca consideri ca este necesar.pot discuta ‘face-to-face’, cu tine.
Hai sa gasim solutii!
Lamentarea, disecata…nu duce nicaieri…
[…] deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui.Si invers, manageri si antreprenori care fac totul cu buna credinta si numai dupa litera si […]
Problema , dupa parerea mea este ca materialele de training si instruire in general se “traduc” pur si simplu in loc sa se adapteze conditiilor specifice locale.
Nici o școală de pe lume nu pretinde că dă rețeta succesului. Tot ce poate face o școală e să te aducă rapid la nivelul succesului DE IERI. Succesul de mâine se obține mâine, cu metodele de mâine. Poimâine el va fi catalogat și predat la MBA, și tot așa. La ce mai e bun un MBA, atunci? E bun ca să tragi linia de plecare, nu pe cea de sosire. Se poate și fără? Sigur. Fără ce nu se poate?
Excelent comentariu, domnule Adrian Stanciu
De acord.
excelent … spuse absolventa de MSc in finante banci la City Liberal Studies (pe vremea cand cursurile se faceau la Salonic) …
dupa 1 an de contract de munca suspendat cu banca, am revenit, fericita absolventa, la munca de furnicuta … da’ a rasarit si pe strada mea soarele dupa 6 luni, cand am plecat la salariu dublu – pe o pozitie mai buna, dar la un SRL 😉
Primul lucru pe care mi l-au spus romanii din comunitatea de la Telecome Bretagne a fost: “ai grija ce spui mai departe pentru ca francezii cred tot ce le spui. Nu vei mai putea schimba niciodata o minciuna spusa fara a-ti pierde imaginea. Asa ca mai bine nu minti, in orice problema!” Nu mai vorbesc de sistemul personal de inregistrare a cumparaturilor cu ajutorul scanerelor, de plata personala a acestora care implica incredere 100% …
[…] In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. […]
[…] In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. […]
[…] Blogul lui Butunoiu: De ce am dat faliment daca am MBA? In fiecare zi vorbesc cu oameni care vor sa isi vanda masina si sa-si ipotecheze apartamentul ca sa poata merge la scoli scumpe care sa-i invete cum sa se imbogateasca rapid; si cu la fel de multi dintre cei care au facut-o deja si care nu inteleg de ce nu intra banii aceia promisi mai repede in cont. Vestea proasta e ca nu exista nicio legatura directa intre ceea ce scrie in cartile si in retetele de management, intre sfaturile pe care le dau la televizor si in reviste managerii faimosi si bine platiti, si ce se intampla in realitate in companiile si pe piata din Romania. Firme care, dupa cele mai elementare principii de management si de logica, la urma urmei, nu ar putea sa reziste mai mult de cateva luni sau nu ar trebui infiintate deloc, merg si prospera bine-mersi, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni, scrie head-hunterul George Butunoiu pe blogul lui. […]
George , problema consta in lipsa culturii capitalului si a lipsei unui scop. Combinatia dintre cele doua este reteta succesului si se numeste strategie. Pe de alta parte personal nu am auzit in Romania ca un profesor la o scoala de MBA sau EMBA sa fie si un milionar de mare succes. TU ? Si atunci cum sa ma invete cineva pe mine cum sa fiu milionar daca el nu stie cum este ? Teoria este buna dar practica este problema. Cred ca stim cu totii cazuri celebre de multimilionari care nici nu au terminat facultatea. Pai ce sa invete de acolo ? Depinde de ce parte te pozitionezi, antreprenor sau angajat. Clar nu poti sa fii ambele. Cu respect, Aristel Ianolide
“lipsa culturii capitalului” … vai de mine – cati dintre absolventii de liceu ar intelege sintagma aceasta ? 🙂
o minima educatie financiara inceputa cel putin odata cu nemaipomenita materie de indobitocit numita “religie”…. da’ cine are interes de educare cand religia ii face cuminti si ascultatori? baga-le religie de cand sunt mici si la maturitate ai masa de manevra – ce le zice popa, aia vor face :))
@dana,
adevar graiesti
perceptia mea este ca impactul diplomelor (implicit a know-how-ului aferent) in business e cam pe acelasi nivel cu cel al tipului de costum adoptat in viata profesionala. altfel spus, mai mult conteaza increderea data de respectivele accesorii in fortele proprii decat ele insele.
Cum ar fi un MBA pur Romanesc (…MBA- ul este in esenta American, dar exista variatii de success in alte piete…INSEAD, Boconi, Singapore, Shanghai …)??
S-ar preda materii specific locale?
– Cum se trag tepe?
– Managementul ca un jeg
– Eficienta PCR- ului
– Secu a fost, Secu este.
Ce materii ar mai trebui predate?
nu vroiam sa fiu de acord cu tine, dar ete ca sunt 😀
Cursul de spaguiala, evident.
In universitatile americane, Coana Mare, cursurile sint “gradate” de la 101 la 666 de obicei. 101 cel mai usor… 666 cursuri post doctorale.
Probabil in “Original Romanian MBA” vom avea numai cursuri de la “Spaguiala 401” in sus, pina la “Spaguiala 666”, nu?
Cu “Case Studies”!!
George,
1. “(…) rezultatele complet aleatorii (pleonasmul de aici (…)” – CARE AR FI AICI PLEONASMUL? eu nu il sesisez…
2. da, discrepanta intre imagine si realitate, asta e deseori! eu am lucrat cu marketingul si crede-ma, e greu sa ii tii in realitate!
3. Incredere 10% inseamna cum zici tu ca “orice roman are incredere doar intr-un singur om din zece din jurul lui”, sau ca un roman din zece acorda incredere nespecific mai usor ca ceilalti 9 ?
Pana la urma increderea e subiectiva si mult dependenta si de personalitate.
4. Ai dreptate, legile la noi nu sunt in acord unele cu altele, nici destinate individului si nici politia nu e in acord cu primaria. In Franta ele sunt date in cadrul unui sistem relational bine inchegat (care nu se schimba la 4 ani) si care are ca scop central protectia cetateanului.
Legile sunt sa TE AJUTE, nu sa te pedepseasca.
5. ‘ (…) cand vedeti ca nu se potriveste ce scrie in carte cu ce fac clientul sau angajatul, ci puneti-va mintea la contributie si incercati si solutii proprii”
Excelent sfatul asta!!! in studiile clinice asta s-ar numi ADAPTIVE DESIGN.
De fapt suntem angajati pentru gasirea de solutii in situatii critice si nu
pentru cat ne cramponam de experienta si carti! Flexibilitatea, inovatia si capacitatea de a decide rapid (cu responsabilitatea aferenta) sunt azi cerintele in management, ma refer la nivelul meu, nu stiu cum e la nivel inalt…