Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am pus o întrebare/ cerință pe inspire.ro: „Te rog să descrii un...

2 comentarii

Ai avut o viață frumoasă și fericită. Și cu puțin noroc, e drep...

10 comentarii

Cea mai puternică armă a SUA în lupta sa de a domina lumea, și cu ...

1 comentarii

Probabil că mulți nu știu că în vremea comunismului nu exista mar...

6 comentarii

O scurtă sinteză pentru cei care nu au trăit în vremea comuniștil...

11 comentarii

Nu există nici cea mai mică șansă să se schimbe ceva în politica...

13 comentarii

Seniorul are 66 de ani acum. A fost mare la viața lui. Automatist, ap...

20 comentarii

Una dintre fără de șir aberațiile manageriale ale celor din guvern...

2 comentarii

Fiul prietenului meu s-a angajat la o mică firmă antreprenorială ro...

9 comentarii

Cheltuiala 1: am de făcut o aplicație de mobil destul de simplă. Am...

4 comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori a...

22 comentarii

Daca va intereseaza o cariera solida, pe termen lung, si daca nu aveti...

5 comentarii

Ai fost copil bun. Învățai mult, dar nu luai niciodată notele cele...

9 comentarii

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

3 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

11 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

9 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

62 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

51 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

7 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

17 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

10 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

10 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

5 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

13 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

13 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

6 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

10 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

11 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

3 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

24 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

7 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

13 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii
Afiseaza
comentarii

Cetateanul e curtat din toate partile, toti incearca sa-i atraga atentia, vor ceva de la el si ii propun altceva in schimb: partidele, bisericile, mass-media, tot felul de organizatii, firmele. Dintre toti, companiile par sa aiba cel mai mare succes, in special cele occidentale puternice, pentru ca au pe cei mai destepti oameni la marketing. Fie ca iti vand ceva, fie ca iti cumpara forta de munca, inteligenta si ce mai pot lua de la tine, si iti dau bani in schimb, team buildinguri, invidia celorlalti si tot ce mai sunt in stare specialistii de HR sa nascoceasca.

Cel mai usor e sa seduci pe cineva mai slab de inger sau cu mai putina minte, care nu stie ca ar mai putea face sau avea si altceva in viata, in afara lucrurilor care ii sunt servite pe tava, fara sa le ceara el. Copiii stiu acum – fiindca asa sunt invatati in scoala – ca jobul e cel mai important lucru din viata, asa ca lucrurile sunt clare din acest punct de vedere. Si companiile profita din plin de asta, evident, speculand la maximum ignoranta oamenilor, lipsa de vlaga si adesea prostia celorlalti pretendenti la inima, mintea si banii cetatenilor. Si castigul e maxim atunci cand unul dintre acesti petitori te face sa te indragostesti de el. Se stie, doar, ca orice indragostit vrea sa dea mult mai mult decat primeste, si ca o si face cu pieptul inainte, cu mandria sacrificiului si cu un zambet (adesea tamp) pe fata.

Nu va inchipuiti la cate drame sunt nevoit eu sa asist in aceasta meserie a mea de recrutator. Si cele mai multe dintre ele, de departe, sunt cele ale angajatilor tradati in dragoste sau incornorati de catre angajator. De catre angajator ca firma, nu de catre manager, fiindca aici e marea problema! Cei mai multi personifica firma angajatoare, ii atribuie trasaturi umane, constiinta, sistem de valori si memorie, ratiune si empatie, sex appeal, si, cateodata, unii sunt chiar convinsi ca detecteaza ceva sentimente in ceea ce-i priveste, sau pentru altii. Or, de aici si pana a te indragosti de o asemenea faptura nu e decat un pas, mai ales daca e senzuala si stie sa o si arate.

Desi in discursurile managerilor, in articole, pe site si in newsletterurile interne firma vorbeste in versuri frumos rimate si cu exces de epitete numai despre rasarituri de soare, despre viitor si despre familia fericita, ea e mult, mult mai materialista decat omoloagele ei cu picioare adevarate si lungi si fustite scurte. Oricat ati vrea sa credeti altceva, firma nu tine minte sacrificiile pe care le-ati facut pentru ea decat in masura in care acestea sunt o premisa pentru alte, viitoare ofrande. Daca nu, nu! Pentru firma conteaza doar ce poti face de acum inainte pentru ea, nu si ce ai facut pana acum.

Cei din posturile de conducere, angajati mai in varsta, trecuti prin viata si mai versati, au invatat asta si nu intalnesc aproape niciodata manageri de top care sa isi iubeasca firma, care sa ii fie credinciosi si sa fie dispusi sa faca pentru ea mai mult decat primesc in schimb. Pentru ei, relatia cu compania este una contractuala, nu una afectiva, si asa si trebuie sa fie. Doar pentru angajatii tineri, la inceput de drum, si pentru cei cu mai multa vechime dar cu mai putina minte lucrurile stau altfel, si nu e deloc de mirare ca se simt tradati cand avansurile lor raman fara niciun raspuns.

Sigur, cu foarte, foarte putine exceptii, angajatul e cel care trebuie sa faca primul pas in acest joc al seductiei, el trebuie sa faca mai intai mai mult decat i se cere in mod formal pentru a se remarca si pentru a trece in fata altora. Fiindca raportul de forte nu e in favoarea lui, catusi de putin, firma are multi curtezani si isi permite intotdeauna sa aleaga si sa aiba capricii. Insa daca in sase luni nu primesti incurajari, ar fi cazul sa-ti iei gandul de la sex (bani) si de la casatorie (cariera) si sa incepi sa te uiti in jur. Asa-i in viata…

Si inca ceva! Chiar daca va raspunde avansurilor, tot trebuie sa fiti convinsi ca firma va insala si va va insela intotdeauna cu managerii, cei care fura cu mult, mult mai mult decat va inchipuiti, fara sa existe riscul sa li se intample ceva. Pentru ca firma stie bine cum sa faca sex cu mai multi deodata, adesea fara ca acestia sa stie unul de altul…

Employer of choice(poza lui bea-in-the-sky de pe www.deviantart.com)


  • B :

    Din pacate traim o perioada in care valorile, asa cum ne-au fost implantate de-a lungul timpului, au cazut in desuet. Cred ca fiecare a pastrat acasa ceva din fond. Asa ca in masura in care ne vom concentra sentimentele spre interiorul sigur vom prezerva acest fond. In exterior si mai precis la job, este inutil.

  • Liz :

    G.B., am o intrebare mai speciala pentru tine. Tu ai angajati sau colaboratori? 🙂

    • Liz :

      Raportul de forte, il inteleg din punctul tau de vedere de head-hunter, casatoria, nu e cazul, dar, ma intreb, sexul, macar e de calitate?

      • Un domn :

        Asta Liz maica, tu sa ne spui, ca vad ca esti fotogenica in poza …

    • Mara :

      George nu are nici angajati, nici colaboratori, are candidati. Din ce in ce mai multi pt din ce in ce mai putine joburi.

      • Liz :

        Da. Si asta ar fi o varianta. Partial valabila, dar total viabila. 🙂

  • Sanda Marin :

    Articolul mi se pare un ‘statement’. George are dreptate in tot ce spune. Sigur, e si o chestiune de experienta sa intelegi despre ce e vorba.
    Nu m-as gandi ca e scris din postura de head-hunter care vrea sa-si creasca vanzarile – ai putea foarte bine sa te gandesti si invers: ca multinationalele nu vor mai vrea sa lucreze cu George dupa ce-l vor citi (si eu nu sunt un head-hunter, ca sa-i sustin cauza, ci dimpotriva).

  • Mike B :

    GB, care este mecanismul mental care face pe unii sa nu vada relatiile din sfera business-ulul (… angajat-angajator, angajat-firma, firma-angajator/manager etc.) ca ceea ce sint ele in esenta: relatii comerciale de cumparare si prestare de servicii?
    Se intimpla si in Occident, e adevarat mult mai rar.
    A nu intelege asta inseamna a nu intelege cum functioneaza tot sistemul!

    O situatie similara este in resurse umane: o gramada sint suparati ca nu li se raspunde dupa interviuri!! Angajatorii ii considera ca pe niste prestatori de servicii, care si-au oferit serviciile, si a caror servicii nu au fost retinute.
    Ca om de afaceri nu te apuci sa ii scrii zugravului de care nu ai nevoie, sau firmei care iti furnizeaza fotocopioare etc.

    • Mara :

      @MikeB,
      Daca atat de jos a coborat nivelul de profesionalism in RH, incat sa crezi ca nu e cazul sa dai un raspuns (standard) unui angajat care si-a luat 1-2 zile de concediu pt a participa la un interviu, a traversat Bucurestiul de diagonala pentru a veni la sediul tau, atunci nu ne mai mira ca furtul institutionalizat tinde sa devina norma in lumea managerilor corporate. Pe acelasi principiu, nu suntem obligati sa salutam nici vecinii, pt ca e vorba de o coabitare impusa intr-un bloc. Sistemul functioneaza asa pentru ca noi am decis sa il aducem aici, cu mentalitati de acest gen. Confunzi un om care iti poate aduce odata cu candidatura sa o intrega experienta de viata profesionala, care iti poate dinamiza businessul (cate afaceri antreprenoriale nu au inceput sa urce odata cu atragerea unor oameni bine formati din multinationale) de care paradoxal ai nevoie, cu un furnizor de fotocopiatoate….QED

      • Mike B :

        In locurile de geneza a capitalismului nu isi prea pierde lumea vremea cu vorbaria cu vecinii. Un salut acolo, da, dar nu mai mult.
        1. Omul este platit pentru ce face
        2. Traverseaza Bucurestiul in lat ca sa isi incerce sansele sa ia un ban, sau mai multi bani. Unii traverseaza continente, sau trec oceane pentru interviuri!!

        • Mara :

          @MikeB, Nu cumva din locurile de geneza ale capitalismului a pornit criza aceasta care incearca sa arate ca depersonalizarea relatiilor umane si profesionale, goana dupa profit cu orice pret, lipsa valorilor morale in sfera muncii etc pune la indoiala insasi esenta acestui sistem in care oamenii nu prea pun respect nici pe propriile angajamente (sunt exact oamenii de RH care iti spun dupa interviu “veti primi cu siguranta un raspuns, indiferent de natura lui”. Asta se numeste un angajament profesional). Faptul de a nu da un raspuns se numeste o degradare a profesiei tale, a valorilor tale ca si om de RH, nu o evolutie a fireasca a capitalismului. Cum nici faptul de a vinde credite „subprime” nu este o evolutie a produselor bancare, ci o involutie a eticii profesionale in lumea bancara. Cu consecinte cunoscute. Cat despre migrarea angajatilor, paradoxal, dar oamenii care deservesc inca industrii inca respectate, cu o imagine pozitiva in piata (gen industria auto) au cea mai mare stabilitate, uneori de 15-20 ani in cadrul aceluiasi grup.
          Cat despre faptul ca oamenii se limiteaza la un simplu salut, nu la vorbarie, ar trebui corelata rata de alienare a polulatiei, consumul de antidepresive, afectiunile mentale specifice lumii occidentale („geneza capitalismului”) cu acest fenomen de limitare/superficializare a interrelatiilor umane. Si analizeaza consecintele bolilor psihice, ale depresiei, asupra productivitatii / sistemelor de asigurari sociale.

          • Vezi ca e mai mare pericolul sa-ti anulezi cu totul viata personala si sa o transferi cu totul, cu timp, energie si sentimente laolalta, catre firma. Eu cred ca aceea e o alienare mai mare decat cea descrisa de catre tine. GB

            • Mara :

              Poti fi loial si 8-9 h zi, iti ramane timp si de viata personala, familie, hobby-uri. A fi loial unei companii inseamna in opinia mea respect pt companie, incercarea de aduce businessul pe profit si nu se identifica neaparat cu over time, etc. Nu confunda loialitatea cu workoholismul.

              • Ce spui tu aici e ce scrie in contractul dintre firma si angajat. Inclusiv loialitatea e definita acolo si a fi loial face parte din definitia comportamentului civilizat. Sper ca te-ai prins ca eu nu despre acest fel de loialitate am scris… GB

                • Mara :

                  Discutia pornise de la postarea referitoare la a te dedica complet firmei, ignorand viata personala. Poti fi loial, si respectand contractul si ramanand ani in sir in cadrul firmei. Exista loialitate in raport cu un contractul asumat (corectitudine, cinste) si in raport cu ramanherea pe termen lung in companie / a nu fugi la concurenta la prima tentatie.

                  Nici una nici alte nu trebuie identificate cu workoholismul si absenta din viata personala, si una si alta pot exista armonios cu viata privata.

          • Mike B :

            Si ce propui?

        • Mara :

          1. Omul este platit pentru ce face
          Truismul acesta este valabil si pt ASF, multe alte institutii? Nu exista adevaruri general valabile, faptul de a fi platit nu reflecta adeseori contributia efectiva pe care o arte fata de firma si cat poate aduce el. Sunt oameni loiali firmelor si platiti mediu, alti manageri citati de G.B bine platiti si care fura inca de zece ori salariul lor etc. Nu exista adevaruri universale, lumea relatiilor umane nu poate fi sintetizata cu 3 puncte de la capat.

          • Mike B :

            Banul este un concept subiectiv (…. putin inteleg notiunea de “ban”..).
            Cum poate fi plata ceva obiectiv?

    • In buna parte datorita faptului ca in afara de job nu mai stiu si nu mai pot sa faca nimic altceva semnificativ. Toata viata se invarte in jurul jobului si depinde decisiv de acesta. In asemenea situatie, e normal sa proiectezi totul in acea directie. GB

      • Mara :

        Si ce-i anormal in asta? Este doar o evolutie a unei forme de a-ti asigura subzistenta. Taranul care acum 100 de ani nu stia decat sa meaga la munca campului repetitiv, an de an, pentru a-si asigura hrana, si nu stia sa faca nimic “altceva semnificativ”- pentru ca asta ii cam lua toata ziua lumina – este acum angajatul care merge zilnic 8-9 h/zi, pe putin, la job. Este doar o evolutie a modului de a-ti asigra subzistenta. Daca ziua ar avea mai mult de 24 h si cea de munca mai putin de 8, poate am vedea si acel “altceva semnificativ” (ma rog, daca in altceva nu se inscrie pt unii a face cumparaturi dupa job, a duce/lua copii de la scoala+ teme, a te gospodari in casa cu familia, cand/daca ai apucat sa-ti faci una etc)

      • Mike B :

        Aici sint doua aspecte:
        1) Relatia comerciala angajat-angajator …. si faptul ca unii nu realizeaza ca nu este decit asta, o relatie comerciala!
        2) Faptul ca unei mici minoritati ii place ceea ce face!!! Da, exista unii carora chiar le place ceea ce fac la job, sau unele aspecte semnificative din ceea ce fac la job. Personal nu cred ca un bun specialist ( nu ma refer la managerii generalisti asa zisi “buni”, indivizi de personalitate A care pot fi usor reciclati…) poate sa functioneze fara sa ii placa ce face.

        • Mara :

          @ MikeB
          Personal nu cred ca un bun specialist ( nu ma refer la managerii generalisti asa zisi “buni”, indivizi de personalitate A care pot fi usor reciclati…) poate sa functioneze fara sa ii placa ce face.
          In sfarsit, un adevar frumos spus. Da, cand faci cu pasiune ceva, faci bine. Si din ce in ce mai multi tineri din generatia Y sunt orientati sasi urmeze pasiunile, fie ca vorbim de cifre, programare sau marketing .Singurul lucru frumos desprins din discutia de aici, pt ca despre loialitatea managerilor care sunt lasati sa fure atata timp cat sunt in bugete, m-am cam saturat sa ascult.
          Si sa vad pe de alta parte cum societati dispar de pe piata romanesca pt ca….aici se fura prea mult.

  • Gabi Pal :

    Scuze .. am iesit altceva decat Alvin Toffler.

  • Gabi Pal :

    George,

    este interesant ce scrii, doar ca Alvin Tofflin a vehiculat cam aceleasi idei in 1980 in “Al treilea val” si sunt sigur ca si tu ai citit cartea, doar ca ai uitat aceste lucruri si de aceea inserez un citat, sper, “cuprinzator”:

    Pe măsură ce companiile au devenit mai mari şi mai impersonale, angajându-se în activităţi tot mai variate şi disparate, angajaţii au pierdut din ce în ce mai mult sentimentul unei misiuni comune. A dispărut din ei sentimentul comunităţii. Până şi expresia de „loialitate faţă de corporaţie” a dobândit cu timpul o rezonanţă arhaică. Mulţi consideră chiar loialitatea faţă de companie ca fiind echivalentă cu o trădare de sine. Eroina romanului de succes al lui Fletcher Knebel The Bottom Line, consacrat marelui business, exclamă odată în faţa soţului său, un personaj de seamă din lumea afacerilor: „Loialitatea faţă de companie! Mi se face greaţă când te aud”.
    Cu excepţia Japoniei, unde sistemul angajării pe viaţă şi paternalismul de corporaţie există încă (deşi procentul forţei de muncă cuprinse în acest sistem este în scădere), raporturile de muncă sunt tot mai efemere şi tot mai puţin satisfăcătoare din punct de vedere afectiv. Chiar şi atunci când companiile se străduiesc să dea acestor raporturi o dimensiune socială – un picnic anual, patronajul unei echipe de bowling, o petrecere colectivă a sărbătorilor de Crăciun – relaţiile interumane la locul de muncă rămân cel mai adesea de suprafaţă. (p285-286)

    • 2014 :

      Iti dai seama ce scria A. Tofflin in 1980 ?!! In anul 2014, sigur ti se face greata, atunci cand te uiti la cei care-ti propovaduiesc.

    • Da, am citit cartea cand eram student, se vorbea mult despre ea atunci. Si da, eu vorbesc aici despre companiile mari, despre corporatii, despre mediul corporatist cu cultura lui organizationala. Firmele mici nu prea pot sa fie personificate, acolo managerul sau patronul sunt centrele de interes, si relatiile cu firma sunt, de fapt, relatiile directe cu ei, ceea ce schimba radical lucrurile. Acolo esti loial unui om sau catorva oameni, poti sa ajungi sa tii la ei, dar aceia sunt oameni, dupa cum spuneam… GB

  • Liz :

    Acum inteleg eu, George, de ce-ti plac astia de prin corporatii 🙂

  • Mara :

    George,
    Cine face ca managerii sa fie: “cei care fura cu mult, mult mai mult decat va inchipuiti, fara sa existe riscul sa li se intample ceva?” sa fie tolerati si popularizati? Nu este acesta un semnal de alarma ca lumea corporatiilor, asa cum o stim noi cei care am lucrat in multinationale, a intrat pe un trend al carui final este imprevizibil? Managerii nu fura oare pentru ca in procesul globalizarii, al extinderii fortate a firmelor, controlul a devenit imposibil?
    Cineva, un occidental, spunea ca poate ca aceasta criza are un rol de a schimba, dincolo de mentalitatea consumerista, modul de organizare al firmelor, al corporatiilor. Si lua exemplul Germaniei, unde formatul cel mai intalnit de societatea este IMM-ul cu maxim 500 angajati, in detrimentul marilor companii gigantice (ex Frantei). Companiile mai mici, cele nemtesti, pot oferi un control mai performant al oamenilor, al resurselor, se impiedica fraduda pentru ca la un efectiv de max 500 angajati lucrurile sunt mai usor de gestionat. Sa fie acesta modelul viitorului? Sa fie aceasta finalitatea crizei, structuri mai flexibile, mai mici, unde owner-ul poate controla mai usor?

    • In marile companii ceea ce conteaza cel mai mult e sa-ti atingi targeturile, nu-i intereseaza prea mult principiile. Angajatii sunt lasati sa fure atata timp cat se ramane in bugetul planificat. Sa nu crezi ca nu se stie in corporatiile mari cine si cam cat fura. De multe ori e mai rentabil pentru companie sa lase lucrurile sa mearga intr-un mod previzibil, decat sa se complice cu tot felul de probleme de imagine greu de gestionat, cu riscuri de derapaje etc. Cu alte cuvinte, cinismul e destul de profitabil… GB

      • Liviu Purjea :

        Ah!

      • Liviu Purjea :

        Loialitatea este un act de vointa si este o experienta din care ai ce invata. Daca ti-e firca sa fii loial sau daca ti-e frica pentru ca nu esti loial indeajuns, atunci trece viata pe langa tine. Ori nu ai tu timp de ea, ori nu are ea timp de tine.

  • octavian badescu :

    E un point corect in ce spuneti, insa cred ca ati dus un pic catre extrem subiectul si din primul comentariu reiese ce invata oamenii.
    dar si aici probabil ca e un point, nu cred ca v-ati propus in articol sa educati.
    bottom line, un articol bun, insa cu nuantari si ca angajator nu as da share pe facebook… 🙂

    • Ba chiar asta mi-am propus, sa-i invat pe oameni sa nu se indragosteasca de firma lor (sau a altora)! GB

      • Anonymous :

        poate doar de propria firma

        • De ce doar de propria firma? Sunt mult mai multi cei indragostiti de alte firme decat cele ale lor. GB

          • Mara :

            George, din postura de head hunter, daca ai invata oamenii sa fie loiali…ar insemna sa-ti furi singur painea, nu-i asa? Cum ar fi pentru recrutatori sa sune si sa auda mereu” multumesc pt invitatia la interviul pt concurenta, dar chiar si pentru un zero in plus la salariu, eu stiti…raman loial firmei actuale.”

  • Ioana :

    Ai perfecta dreptate. Loialitatea este un DEFECT nu o CALITATE!

  • Leave a Reply to Un domn Cancel reply