In ziarul de vineri, in articolul “Bouygues: Constructorii romani sunt prea bine platiti”, dl. Stefanescu spune ca “muncitorii romani care au ramas in tara nu ar trebui sa astepte salarii mari pana nu va creste productivitatea”. Am auzit multe comentarii la acest articol, pe care l-a interpretat, fiecare, dupa interesul lui. Dl. Stefanescu s-a exprimat diplomatico-ambiguu cand a spus, neutru: “… pana nu va creste productivitatea”. O parte a managerilor, fie ei antreprenori sau corporatisti, au citit asta in felul urmator: “… pana cand muncitorii nu vor pune osul la treaba si isi vor creste productivitatea”. O alta parte, ceva mai mica, au citit: “… pana cand Bouygues nu isi va creste productivitatea”.
Cresterea productivitatii unei companii – cum, cat, cand etc. – este sarcina exclusiva a managementului, care e si singurul responsabil in caz de esec. Ea nu a fost, nu este si nici nu va fi vreodata, in viitorul previzibil, o preocupare a muncitorilor, nici macar a majoritatii angajatilor, in general. Niciodata nu isi vor creste singuri productivitatea, dimpotriva…
O mica parte dintre angajati inteleg despre ce e vorba si fac ceva din proprie initiativa. O alta parte inteleg, insa nu fac decat li se cere explicit sa faca – faimosul “job description”, pe care majoritatea il reclama insistent, si pe cat mai multe pagini, daca se poate.
Apoi, mai sunt cei care nici nu inteleg si nici nu fac, pentru ca nici nu ar sti ce, chiar daca unii dintre ei sunt plini de bunavointa. Ultima categorie sunt cei care urasc firma si pe manageri si care, evident, cand au ocazia si nu ii vede nimeni, fac lucrurile taman pe dos. Multi manageri ar fi socati sa afle cat de cuprinzatoare este aceasta ultima categorie, mai ales cand ei se asteapta ca angajatii sa le fie recunoscatori pentru ca “…le-am dat o paine…” – fraza pe care o aud, cu toate variatiunile posibile, fie explicit de-a dreptul, fie sugerat, de surprinzator de multe ori.
E o iluzie sa incerci sa ai numai angajati din prima categorie si niciunul din ultima si sa astepti mai multa recunostinta decat e cazul intr-o relatie firma – angajat; s-ar putea sa trebuiasca sa ii platesti pe acei angajati mult mai mult decat iti poti permite. Pentru un manager e mai important sa stie care angajat din ce categorie face parte si sa incerce sa optimizeze rezultatele cu ce are: motivandu-i cat se poate de tare pe cei din prima categorie, supravaghindu-i atent pe cei din ultima si limitandu-le accesul la pozitii din care ar putea face prea multe stricaciuni.
Productivitatea nu înseamnă neapărat volum de muncă mai mare pentru oameni. Același produs, vândut cu 10 euro în Germania în loc de 4 euro în România, asigură instantaneu o productivitate mai mare a firmei, fără ca cei din producție să muncească în plus. Și această creștere de productivitate e exact treaba managementului, așa cum spuneți.
Pe vremea când aveam firmă în RO., nu angajații erau problema. Odată ce înțelegeau exact ce au de făcut, nu mai trebuia să-i supravegheze nimeni pas cu pas, trei sferturi dintre ei chiar erau conștiincioși. Problema erau inspectorii corupți, polițiștii corupți, primarul corupt, judecătorii corupți etc. etc.
Și când s-a ajuns în situația de a trebui să-i plătesc pe angajați mai mult decât îmi puteam permite, asta s-a întâmplat pentru că Tăriceanu angaja bugetari în neștire. Prin 2007-2008, dacă plecai dimineața la 8:00 de-acasă, până pe la 14:00 puteai fi angajat deja în 3 locuri, ceea ce era absolut insane.
Productivitatea
Asta e un subiect tare interesant. Sunt de acord cu concluzia ta, GB. As merge chiar pana la a adauga ca, de vreo 3 ani incoace, categoriile de care vorbesti au ajuns sa fie constiente si de ce reprezinta si de modul in care ii judeci. Asa ca, dupa un anumit prag de rezistenta, conditionat de fluxul de cuvinte si expresii cheie (fluctuatie mare de personal, criza de resurse umane, etc) care apare obsesiv in majoritatea rapoartelor la capitolul puncte slabe, organizatiile incep sa invete si pe asta, mai degraba decat p-aia cu rezultatele. Adica, daca tu ii tratezi diferentiat si poti justifica lipsa rezultatelor, e in regula, ei vor fi de acum incolo si mai mult din ceea ce au fost pana atunci…
Cum poti folosi asta ca sa cresti firma sau sa scapi de necaz? Oricum esti singurul responsabil, asa ca daca te uiti in jur, scapi de problema asta daca incepi sa creezi structuri de middle management. Ca tot a inceput sa invete organizatia tot felul de lucruri bune. Macar delegarea sa functioneze corect.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (4)
Productivitatea nu înseamnă neapărat volum de muncă mai mare pentru oameni. Același produs, vândut cu 10 euro în Germania în loc de 4 euro în România, asigură instantaneu o productivitate mai mare a firmei, fără ca cei din producție să muncească în plus. Și această creștere de productivitate e exact treaba managementului, așa cum spuneți.
Pe vremea când aveam firmă în RO., nu angajații erau problema. Odată ce înțelegeau exact ce au de făcut, nu mai trebuia să-i supravegheze nimeni pas cu pas, trei sferturi dintre ei chiar erau conștiincioși. Problema erau inspectorii corupți, polițiștii corupți, primarul corupt, judecătorii corupți etc. etc.
Și când s-a ajuns în situația de a trebui să-i plătesc pe angajați mai mult decât îmi puteam permite, asta s-a întâmplat pentru că Tăriceanu angaja bugetari în neștire. Prin 2007-2008, dacă plecai dimineața la 8:00 de-acasă, până pe la 14:00 puteai fi angajat deja în 3 locuri, ceea ce era absolut insane.
[…] scris cu ceva timp in urma un articol in care spuneam ca productivitatea nu e treaba angajatilor si ca responsabilitatea pentru ce se […]
Productivitatea
Asta e un subiect tare interesant. Sunt de acord cu concluzia ta, GB. As merge chiar pana la a adauga ca, de vreo 3 ani incoace, categoriile de care vorbesti au ajuns sa fie constiente si de ce reprezinta si de modul in care ii judeci. Asa ca, dupa un anumit prag de rezistenta, conditionat de fluxul de cuvinte si expresii cheie (fluctuatie mare de personal, criza de resurse umane, etc) care apare obsesiv in majoritatea rapoartelor la capitolul puncte slabe, organizatiile incep sa invete si pe asta, mai degraba decat p-aia cu rezultatele. Adica, daca tu ii tratezi diferentiat si poti justifica lipsa rezultatelor, e in regula, ei vor fi de acum incolo si mai mult din ceea ce au fost pana atunci…
Cum poti folosi asta ca sa cresti firma sau sa scapi de necaz? Oricum esti singurul responsabil, asa ca daca te uiti in jur, scapi de problema asta daca incepi sa creezi structuri de middle management. Ca tot a inceput sa invete organizatia tot felul de lucruri bune. Macar delegarea sa functioneze corect.
Subiectul e amplu, mai bine sa ramana o gluma HR.
Muncitorul si productivitatea
Realist, evident si de bun simt ceea ce spui.