Am scris un articol pe Restograf, cum ca mi se pare imoral sa mergi la restaurantul Prime de la Radisson (dar nu numai acolo) si sa lasi vreo 1,000 de lei pentru niste fripturi cu cartofi prajiti, chiar daca te invita cineva si nu platesti tu. Am pus si o poza, ca de fiecare data. Mai jos, aici, sunt articolul si poza, urmate de comentariile primite pana la ora din noapte la care scriu acum. Ce intelegeti de aici? Si ce credeti ca ar trebui sa inteleg eu? Tare as vrea sa vad niste comentarii la aceste comentarii… Sper sa fie si vreun psiholog printre cititori, care sa explice de ce toata lumea insista ca nu exista nicio legatura intre poza si articol.
Multumesc anticipat pentru opiniile in cuvinte si in bife in micul sondaj de la sfarsit!
GB
PS: oare inseamna ceva ca toate comentariile, fara exceptie, sunt doar de la barbati?
PPS: a aparut si femeia intre timp, vezi ultimul comentariu. A asteptat, a asteptat, dar si cand a zis-o…
Am revenit la Prime dupa aproape patru ani si mi-a parut rau, pentru ca am lasat acolo aproape 1000 de lei pentru doua persoane, ca sa mananc niste carne cu cartofi prajiti, sa beau vin la pahar, si sa primesc desertul din partea lor (cateva bucatele de ciocolata), pentru ca imi pierise pofta de dulce cand am inceput sa ma gandesc la ce ma asteapta la sfarsit.
Prime e restaurantul premium al hotelului Radisson, in interior la parter. E mai mic decat celelalte, intunecos, ferestrele dau catre holul mare. Am stat mult pe ganduri inainte de a da nota maxima la ambianta unui restaurant atat de intunecos, insa a fost unul dintre rarele cazuri in care aceasta atmosfera intunecata nu parea deloc sumbra, ba dimpotriva. Cu siguranta, un decorator foarte bun a lucrat acolo, toate materialele sunt de calitate, culorile inchise se potrivesc cu cele deschise si te fac sa te simti intr-o alta lume, pe care nu des o vezi in Bucuresti. Prime e un restaurant cu specific american, iar atmosfera este si ea din acelasi scenariu, te ajuta sa te imaginezi pentru doua ceasuri un american bogat. Bucataria e la vedere, despartita de salonul unic printr-un mare geam colorat, semitransparent. M-am uitat de cateva ori acolo, mi-a placut tot ce am vazut, fac lucrurile asa cum trebuie. Si mai au si o sala cu vinuri intr-o parte, in care poti intra si (cred) ca iti poti scoate direct sticla de pe raft.
Prime e un restaurant cu specific american, dupa cum am spus, adica un restaurant de carne, un steakhouse “fine dining”, daca aceasta alaturare de termeni este permisa. Au vita, evident, ceva miel, pui si fructe de mare. Cred ca nu au nimic de porc, si nici nu e nevoie, la urma urmei. Vita e Hereford din Irlanda, cel putin la fel de buna ca Black Angusul din America si mai gustoasa decat cele mai multe vite din Argentina. Noi am luat niste Saint Jacques destul de bune, insa cu niste trufe oribile deasupra, care nu aveau niciun gust si niciun miros, dar absolut deloc! Vita a fost buna, insa nu asa cum stiam eu ca e Herefordul, nu stiu de ce. Daca nu era vorba de Prime si de Radisson, care sunt oameni seriosi, totusi, as fi banuit ca au inlocuit cu o carne ceva mai ieftina. A venit alaturi cu un fel de cartofi frantuzesti, nu cine stie ce, insa cartofii prajiti au fost excelenti, cu cartofi de buna calitate si foarte bine facuti. O salata verde cu niste rosii mici prin ea a fost banala. Am mai luat niste creveti cu sos, destul de buni si aceia. Sosurile au fost bune, insa nu ceva deosebit sau de mare finete. Painea foarte buna, ciocolata de la sfarsit, pe post de desert, buna si ea, dar nu intr-atat incat sa-mi aduc aminte de ea.
Daca nu se declarau deschis restaurant american, nu i-as fi pus lui Prime nota maxima la mancare, dupa toate cele scrise mai sus. Insa mai mult de atat nu prea poti cere de la bucataria americana, nici macara acolo, la ei, iar la Bucuresti cu atat mai putin. Asa ca, pentru acest specific, e chiar un fel de “fine dining”. Un fine dining cu cartofi prajiti, cu salata banala, sosuri bunicele si trufe oribile, insa astia sunt americanii, ce sa le faci…
Cu vinul si-au cam batut joc de noi, si asta m-a enervat foarte tare. Era ceva de la Segarcea. Ne-au pus mai putin de doua degete in pahar, si asta fara sa exagerez catusi de putin! Si de fiecare data ne luau cate 65 de lei pe aceste doua degete de Segarcea… Pe antricotul de vita ne-au luat cate 210 lei, iar pe apa, o sticla mica, am lasat 25 de lei pentru fiecare.
Serviciul a fost foarte bun, cu un chelner deloc tanar care parea sa fi fost adus pe lume exclusiv pentru aceasta meserie. Sper ca nu a lui a fost initiativa de a-si bate joc de noi cu vinul, ci ca a venit mai de sus, de la directorul general al Radissonului. Altfel, ar fi trebuit sa le pun o nota mult mai mica la servicii, chiar cu zambetul lui cu tot.
Asadar, la restaurantul Prime de la hotelul Radisson poti manca una dintre cele mai bune vite din Bucuresti si cei mai buni cartofi prajiti, insa mi se pare pur si simplu imoral sa mergi acolo, chiar daca plateste altcineva sutele sau miile de lei care trebuie lasate la plecare. Eu nu voi mai merge vreodata, asa cum nu mai merg nici in alte cateva restaurante, indiferent cine ma invita. Imi pare tare rau ca a trebuit sa le dau 10 pe linie, tare, tare rau, ma simt oribil…
Comentarii
Vlad Oliviu Ce legatura are articolul cu poza asta ?
Alex Gavriliu E cam ciudat sa puneti o poza cu un copil care probabil moare de foame si urmeaza sa fie sfasiat de un vultur la un articol in care povestiti cum v-ati ospatat (ghiftuit) pe cinste la un restaurant de lux. Ciudata rau situatia, nu gasesc nici un fel de sens, m-a intors pe dos treaba asta… Am citit pana la final, am zis ca v-ati implicat si vreti sa donati ceva, pe undeva, dar nu, se pare ca ati folosit poza doar ca sa atrageti atentia si sa obtineti vizualizari. Misto
Cristi Prefac Nu inteleg legatura cu poza, mi se pare total neinspirata folosirea ei. Copilul din poza a murit la cateva ore dupa, a fost imortalizat in timp ce incerca sa ajunga la cel mai apropiat sat, in speranta ca va gasi mancare. Fotograful s-a sinucis la ceva timp dupa. Cel putin asta am citit despre ea. Poate ca am inteles eu gresit si de fapt se ducea sa ia cina la un restaurant de lux, cu canapele asortate cu pielea lui. Sarcasmul vostru mi se pare morbid, scarbos si ofensiv (ma refer inclusiv la reply-ul dat lui Vlad Ovidiu). De altfel, da, GB!
Alin Vaida Mi se pare imoral sa folositi poza asta. Clar nu stiti ce e cu ea…documentati-va. Dar daca stiti povestea din spatele pozei, atunci e mai trist
Bogdan Macea Banica Nu pot înțelege like la aceasta poza dar vb aia cine se aseamănă se aduna
Dan Georgescu Sunt convins ca si fotograful autor (descusut si criticat de oamenii din media – si nu numai – in fel si chip, la vremea aia, pentru pasivitatea sa vis-a-vis de situatia pe care o imortaliza) a avut aceleasi intentii in momentul declansarii: asortarea cu o eventuala canapea sau zugraveala de la Radisson Bucuresti. Domnule autor, sunteti un om superficial, dezinformat, ignorant si desprins de orice forma de bun simt. Sper ca nu v-a cazut greu vita.
Tiberiu
Da, oribila ilustratie pentru acest tip de recenzie. Pare o bataie de joc la pe tema celor mai nacajiti dintre pamanteni.. Aveam alte asteptari. Sunt dezamagit.
alin
Cred ca e imoral sa folositi poza asta intr-o critica de restaurant. Daca nu stiti povestea pozei…rusine. documentati-va. Daca o stiti si alegeti sa o folositi…sunteti scarbosi. Va rog schimbati…
gabriela
Cam cat de greu este sa deducem ca Radisson a facut cinste cu aceasta masa, prea talentatului domn Butunoiu?! Mesajul foarte clar: bun si scump, exact ce trebuie sa afle target client-ul lui Radisson. Poza, fiind de impact, a fost folosita doar ca capteze negresit atentia asupra acestui articol. Deh, era reputatia talentatului la mijloc, reputatia de mare lider de opinie. Probabil a primit un target de audienta pentru cei 1000 Ron. Caci eu nu cred ca a facut-o pe mai mult de atat….. Unde greseste Radisson, insa, este ca foloseste ca varf de lance un asemenea personaj. Sinistru.
****
Si o mica intrebare:
(poza e de pe www.viralthread.com)
Comentarii (15)
Nu cred ca GB si-a batut joc de altcineva decat de Radisson sau eventual de cei care cheltuie fara a avea masura saraciei celorlalti. Pentru a-l acuza ca si-a batut joc de copil ar trebui ca el sa fi dorit sa isi bata joc de copil atunci cand a ales poza. Nu cred ca asa a gandit. Cei care cred asta reactioneaza emotial pentru ca GB a gresit, nu cu poza, ci cu faptul ca a scris sub poza “Fiecare cu cina lui”, probabil din dorinta de a fi spiritual, dar nicidecum pentru a-si bate joc, cred eu. Dupa ce citesti articolul e evident ca s-a simtit penibil sa dea atatia bani pe o cina oarecum comuna cand altii mor de foame.
Despre situatia saraciei in lume, in conditiile in care unii arunca mancarea sau banii, s-a discutat mult si se va mai discuta. Unde e limita cheltielilor fiecaruia de la care cadem in penibil? Parerea mea e ca aceasta limita e in fiecare din noi si difera mai mult sau mai putin. Este evident ca idealul, care probabil ca nu va fi atins niciodata, e ca nimeni sa nu se sature pana cand nu va mai exista nimeni care sa moara de foame.
George, eu vin cu o intrebare la tine, se poate, sau nu se poate, eu oricum o fac … de obicei. 🙂 Intelegi ce vrei din asta. Si, inca ceva, nu m-am schimbat de ieri pe azi. 🙂 Deci, sa revin la intrebare. Un mic si scurt preambul, insa: personal, nu prea inteleg, de ce ai simtit nevoia sa postezi acest articol, si AICI, sau, stai, m-am prins, lipsea sondajul. 🙂 S-a vazut rezultatul, cred ca si-au batut joc unii 😉 … asa, sa te
citez pe tine.
Cred ca lipsesc niste comentarii. Tu ce zici? 🙂
mihnea November 29, 2014 at 11:52 pm
atunci nu le da. ca pana la urma nota tre sa reflectte un raport pret / calitate
Reply
George Butunoiu November 29, 2014 at 11:55 pm
Nu am criteriul asta de evaluare. M-am gandit sa-l introduc la un moment dat, dar e dificil de administrat. GB
Reply
Urmeaza intrebarea RELEVANTA si in CONTEXT cu acest blog, sper sa vezi legatura. 🙂 Deci, ne poti spune, te rog:
Ce criterii de evaluare ai tu in alegerea unui candidat sau altul?
P.S. Sper ca ai sesizat ca nu am tras nici o concluzie. 🙂 Te las pe tine, eu doar te ajut. 🙂
o alta intrebare, in CONTEXT, de data asta cu articolul, si cu un alt blog, nu fac reclama 🙂 😉
Ce criterii ai tu in evaluarea unui restaurant sau altul?
In cazul comentatorilor de pe Restograf – as zice ca vorbeste subconstientul din ei…
In zona unde locuiesc eu exista un grup destul de maricel de tigani care s-au asezat pe un teren inca neocupat de constructii definitive – si-au facut niste baraci din tabla si traiesc acolo, cu copii mici… De cate ori trec pe langa ei am asa, un fel de strangere de inima…cateodata le mai las si o sacosica cu cate ceva de mancare cand vin de la cumparaturi -insa o fac anonim, fiindca, daca apuca sa te vada, nu mai scapi de ei si nu-mi place sa-mi vina la usa, nu sunt Maica Tereza, totusi…
Chiliman stie de ei…comunitatea ar putea face ceva…insa nimeni nu face nimic…
Vedeti vreo legatura intre ce am scris aici si articol? 🙂 🙁
Lumea se pare ca nu intelege ca e o cretinatate sa dai sute de euro pe o masa mediocra, cand altii mor de foame. Chiar daca iti permiti…
Eu am zis “imoral”. Nu cred ca orice cretinatate e si imorala. Da, asa e, nu e la indemana oricui sa inteleaga asta. GB
Interesant ar fi un alt aspect. De obicei,
a) ii iei pe altii de prosti?
b) esti prost?
c) esti prost si ii iei si pe altii de prosti?
d) esti prost, ii iei pe altii de prosti, sau doar te prefaci?
NIMIC
Domnule George Butunoiu, de ce stergeti unele comentarii si intrebari ale cititorilor blogului dumneavoastra?
M-am hotarat sa nu mai las pe site articole si postari care deviaza prea mult de la core business si de la principalele centre de interes ale mele.
GB
Foarte bine faceti. Sper sa va pastrati opinia.
Poti spera, nu se va intampla.
George, cred ca trebuie sa stergi si articolul asta.
http://www.restograf.ro/restaurant-prime-radisson-bucuresti/
In opinia mea, articolul are 2 scopuri diferite:
1) acela de evaluare gastronomica, conform criteriilor si experientei pe care domnul GB le are in acest domeniu si pe care si le exprima impartial, cu riscul uneori de a deveni incomod
2) acela de a puncta ca traim intr-o lume injusta si ca daca contientizam ca putem ajuta chiar cu putin oameni aflati in nevoie, acest lucru ar putea schimba cursul vietii si al mortii… multor oameni; sa incetam sa fim indiferenti
Comentariile la acest articol sunt negative, unele chiar foarte rautacioase.
Poate acesti oameni au fost depunctati in trecut si acum isi exprima frustrarea, sau pur si simplu asa gandesc ei, e dreptul lor, asa cum este si dreptul domnul GB sa gandeasca cum gandeste.