Pentru un site cultural pe care fundatia noastra il va lansa in curand, caut un redactor de stiri si de informartii culturale (arte vizuale, teatru, muzica clasica). Candidatii trebuie sa stie bine limba engleza, sa foloseasca extensiv Internetul si sa aiba reflexul scrisului de volum si la viteza mare. Programul poate sa fie flexibil, insa acesta este un job full-time.
Salariul este de 1,600 de lei net. Daca noul angajat va fi capabil sa organizeze evenimente si sa administreze proiectele fundatiei culturale, veniturile ar putea sa creasca semnificativ. Daca nu, nu prea…
Va rog sa-mi trimiteti CV-urile la adresa gb@societateamuzicala.ro. Confirmarile de primire vor fi date cu “reply” la adresa de e-mail de la care au venit. Candidatii care nu sunt invitati la o intalnire in cel mult 15 zile de la primirea confirmarii vor fi considerati respinsi.
Va rog sa trimiteti informatia celor care ar putea sa fie interesati. Va multumesc! GB
Ei bravos, munca multa si viteza, cunoastere extensiva internet si aprofundat limba engleza, la numai 1600 de lei net, intr-o tara in care economia e denominata toata in Euro. Bravos. Mai am o singura intrebare: fumezi sau bagi direct in vena?
Domnule Butunoiu, vă citesc blogul măcar sporadic de măcar un an și, de prin vară, relativ constant. Oricum, intru mai des decât scrieți dumneavoastră.
Când am vazut postarea aceasta, în primul moment m-a bătut gândul să vă trimit un CV. De scris câte ceva articole în presa „culturală” am mai scris, „tiraj” zic eu că am, iar de organizat evenimente (conferințe, congrese și alte asemenea minunății) și de gestionat proiecte am avut ocazia s-o fac. Și, zice lumea, m-am descurcat mai mult decât onorabil, uneori chiar în situații de criză ori de limitări / constrângeri temporale și financiare…
După aceea mi-am pus întrebarea: De ce n-o pune dl Butunoiu anunț la avizierul Academiei de Arte, că s-o găsi el un masterand / doctorand interesat de job, mai ales că programu-i flexibil… O fi căutând altceva? Oare nu cumva accentul o fi pe partea de implicare în proiectele fundației, pe care inclusiv maniera de redactare a articolelor trebuie să le servească?
Mi-am zis că mai amân ceva vreme trimiterea e-mail-ului cu CV-ul, să mă lămuresc mai bine ce și cum stă treaba cu proiectele fundației. Mai ales că între timp veniseră peste mine obligațiile (morale, morale, dar astea-s cu atât mai constrângătoare) unei raportări finale la un proiect cu bani de la UE. Corvoadă care, după o muncă de 12-16 ore pe zi, măcar șase zile pe săptămână, timp de mai bine de o lună, concretizată în scrierea, verificarea, corectarea, refacerea și expedierea a trei-patru portbagaje de bibliorafturi pline de hartoage, tocmai a luat (sper, cu bine) sfârșit. Poate că între timp oferta nici măcar nu mai este de actualitate…
Apoi, am așteptat și pentru că în general îmi stă în fire să aflu mai multe. În cazul acesta nu doar despre ofertă, cât despre ofertant. Pentru că mi se pare potrivit ca, înainte de a spune cine sunt eu, să văd cine este cel despre care este vorba. În cazul de față, „Societatea Muzicala”. Și apoi, plagiindu-l pe Kennedy, să văd ce pot face eu pentru ea.
De pe site înțeleg că (juridic) „Societatea Muzicală” este un ONG care își asumă scopuri culturale destul de elitiste, cu accentul pus pe muzica clasică. Ceea ce înseamnă o rarefiere / nișare destul de semnificativă a publicului țintă (potențial). În același timp, „Societatea Muzicală” are și scopuri apropiate de business: management și impresariat cultural, organizare de evenimente etc.. Fiind vorba și de o componentă de business, înseamnă că este nevoie de o penetrare mai consistentă a publicului țintă și, de la un punct încolo, poate și de o extindere a acestuia.
Cele două finalități, aparent logic contradictorii, cred eu că pot fi acomodate în măcar două feluri: prin dobândirea accesului la cât mai mulți dintre cei care pot fi promotori eficace în relația cu publicul țintă și prin extinderea plajei numerice / cantitive a acestui potențial public țintă.
Prima țintă este o chestiune mai ales de management al fundației. Căci ține îndeosebi de relațiile personale ale celor care au pus bazele fundației, de capacitatea și disponibilitatea acestora de a atrage lângă fundație personaje cu potențial de a fi „noduri de rețea”. „Ispitire” care, după umila mea părere, se poate realiza și formal – prin cooptarea acestor personaje cu „greutate” în board etc. – dar mai degrabă informal – îndeosebi prin implicarea și valorizarea punctuală a acestor personaje cheie, în cadrul diverselor evenimente ale fundației.
Despre a doua cale – extinderea plajei numerice a potențialului public țintă – aparent nu ar avea rost să amintesc prea multe, pentru că fundația muncește serios la asta, mai ales prin cursurile de familiarizare cu muzica clasică, care văd de pe site că au un succes semnificativ.
Personal, pe lângă aceasta, aș propune și aș promova și o schimbare / extindere de viziune. Marile corporații fac pentru angajații lor tot soiul de traininguri. Unele, evident, profesionale. Altele, însă, sunt cele de așa-zisă dezvoltare personală. Vedem cu toții cele mai sprințare propuneri de cursuri: de echilibru emoțional, de management al timpului, de gestiune a conflictelor etc.. Nu cred că efectul asupra performanțelor umane și, printr-o aparent șubredă relație de consecință, profesionale ale unui angajat (hai să zicem de la middle management în sus) al unui curs de educație muzical-culturală ar fi mai puțin semnificativ decât al unor cursuri de genul celor amintite.
În plus, cred că putem vorbi de existența la fundamentul acestei viziuni și de o dimensiune de tip CSR. Un CSR mai aparte… În general, corporațiilor le este mai comod să aleagă să definească CSR-ul ca pe un fel de asistență socială materializată mai elegant. Cam ca în cazul părinților care n-au timp de copiii lor și cred că pot compensa absența lor din viața propriilor odrasle, dându-le mai mulți bani de buzunar. Părerea mea este însă că CSR poate să nu se rezume strict la ajutorarea celor într-o stare de nevoie imediată, materială. Uneori poate fi un mai mare câștig pentru societate dacă o firmă își educă fix propriii angajați să devină mai bogați, cultural și spiritual. (Ori, eventual, pe alte paliere: să fie cetățeni mai buni, mai implicați.) Dacă angajații unei firme sunt mai educați, mai cultivați, mai bogați spiritual, dacă pur și simplu ajung să li se pară firesc ca, în mașină, pe drumul de acasă la job (și invers) să asculte și o piesă clasică, ei, familia și prietenii lor, societatea în ansamblul ei deja au devenit spiritual mai bogați. Ceea ce poate însemna inclusiv că aceștia devin cetățeni mai buni, mai implicați, capabili să se autoeduce la niveluri mai profunde…
Aș mai fi avut câte ceva să scriu, dar nu vreau să abuzez mai mult decât deja am facut-o.
Multumesc pentru participare! Da, companiile sunt principalii “clienti” ai nostri, desi nu scrie asta foarte clar pe undeva. Vei vedea in ianuarie despre ce vorbesc.
Si e vreo intrebare in textul tau? Eu nu am gasit-o – cel putin la prima citire… GB
Postarea dumneavoastră având deja aproape o lună, m-am gândit că oferta în sine nu mai este de actualitate…
Dacă ar mai fi, aș avea câteva întrebări. Mai întâi, dacă limba engleză este solicitată pentru că este limba în care vor fi scrise articolele. Apoi, ce ar presupune, ceva mai precis, organizarea evenimentelor și administrarea proiectelor fundației. Am eu oarece bănuieli, dar nu cu bănuieli se face treaba bine.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (7)
Ei bravos, munca multa si viteza, cunoastere extensiva internet si aprofundat limba engleza, la numai 1600 de lei net, intr-o tara in care economia e denominata toata in Euro. Bravos. Mai am o singura intrebare: fumezi sau bagi direct in vena?
Domnule Butunoiu, vă citesc blogul măcar sporadic de măcar un an și, de prin vară, relativ constant. Oricum, intru mai des decât scrieți dumneavoastră.
Când am vazut postarea aceasta, în primul moment m-a bătut gândul să vă trimit un CV. De scris câte ceva articole în presa „culturală” am mai scris, „tiraj” zic eu că am, iar de organizat evenimente (conferințe, congrese și alte asemenea minunății) și de gestionat proiecte am avut ocazia s-o fac. Și, zice lumea, m-am descurcat mai mult decât onorabil, uneori chiar în situații de criză ori de limitări / constrângeri temporale și financiare…
După aceea mi-am pus întrebarea: De ce n-o pune dl Butunoiu anunț la avizierul Academiei de Arte, că s-o găsi el un masterand / doctorand interesat de job, mai ales că programu-i flexibil… O fi căutând altceva? Oare nu cumva accentul o fi pe partea de implicare în proiectele fundației, pe care inclusiv maniera de redactare a articolelor trebuie să le servească?
Mi-am zis că mai amân ceva vreme trimiterea e-mail-ului cu CV-ul, să mă lămuresc mai bine ce și cum stă treaba cu proiectele fundației. Mai ales că între timp veniseră peste mine obligațiile (morale, morale, dar astea-s cu atât mai constrângătoare) unei raportări finale la un proiect cu bani de la UE. Corvoadă care, după o muncă de 12-16 ore pe zi, măcar șase zile pe săptămână, timp de mai bine de o lună, concretizată în scrierea, verificarea, corectarea, refacerea și expedierea a trei-patru portbagaje de bibliorafturi pline de hartoage, tocmai a luat (sper, cu bine) sfârșit. Poate că între timp oferta nici măcar nu mai este de actualitate…
Apoi, am așteptat și pentru că în general îmi stă în fire să aflu mai multe. În cazul acesta nu doar despre ofertă, cât despre ofertant. Pentru că mi se pare potrivit ca, înainte de a spune cine sunt eu, să văd cine este cel despre care este vorba. În cazul de față, „Societatea Muzicala”. Și apoi, plagiindu-l pe Kennedy, să văd ce pot face eu pentru ea.
De pe site înțeleg că (juridic) „Societatea Muzicală” este un ONG care își asumă scopuri culturale destul de elitiste, cu accentul pus pe muzica clasică. Ceea ce înseamnă o rarefiere / nișare destul de semnificativă a publicului țintă (potențial). În același timp, „Societatea Muzicală” are și scopuri apropiate de business: management și impresariat cultural, organizare de evenimente etc.. Fiind vorba și de o componentă de business, înseamnă că este nevoie de o penetrare mai consistentă a publicului țintă și, de la un punct încolo, poate și de o extindere a acestuia.
Cele două finalități, aparent logic contradictorii, cred eu că pot fi acomodate în măcar două feluri: prin dobândirea accesului la cât mai mulți dintre cei care pot fi promotori eficace în relația cu publicul țintă și prin extinderea plajei numerice / cantitive a acestui potențial public țintă.
Prima țintă este o chestiune mai ales de management al fundației. Căci ține îndeosebi de relațiile personale ale celor care au pus bazele fundației, de capacitatea și disponibilitatea acestora de a atrage lângă fundație personaje cu potențial de a fi „noduri de rețea”. „Ispitire” care, după umila mea părere, se poate realiza și formal – prin cooptarea acestor personaje cu „greutate” în board etc. – dar mai degrabă informal – îndeosebi prin implicarea și valorizarea punctuală a acestor personaje cheie, în cadrul diverselor evenimente ale fundației.
Despre a doua cale – extinderea plajei numerice a potențialului public țintă – aparent nu ar avea rost să amintesc prea multe, pentru că fundația muncește serios la asta, mai ales prin cursurile de familiarizare cu muzica clasică, care văd de pe site că au un succes semnificativ.
Personal, pe lângă aceasta, aș propune și aș promova și o schimbare / extindere de viziune. Marile corporații fac pentru angajații lor tot soiul de traininguri. Unele, evident, profesionale. Altele, însă, sunt cele de așa-zisă dezvoltare personală. Vedem cu toții cele mai sprințare propuneri de cursuri: de echilibru emoțional, de management al timpului, de gestiune a conflictelor etc.. Nu cred că efectul asupra performanțelor umane și, printr-o aparent șubredă relație de consecință, profesionale ale unui angajat (hai să zicem de la middle management în sus) al unui curs de educație muzical-culturală ar fi mai puțin semnificativ decât al unor cursuri de genul celor amintite.
În plus, cred că putem vorbi de existența la fundamentul acestei viziuni și de o dimensiune de tip CSR. Un CSR mai aparte… În general, corporațiilor le este mai comod să aleagă să definească CSR-ul ca pe un fel de asistență socială materializată mai elegant. Cam ca în cazul părinților care n-au timp de copiii lor și cred că pot compensa absența lor din viața propriilor odrasle, dându-le mai mulți bani de buzunar. Părerea mea este însă că CSR poate să nu se rezume strict la ajutorarea celor într-o stare de nevoie imediată, materială. Uneori poate fi un mai mare câștig pentru societate dacă o firmă își educă fix propriii angajați să devină mai bogați, cultural și spiritual. (Ori, eventual, pe alte paliere: să fie cetățeni mai buni, mai implicați.) Dacă angajații unei firme sunt mai educați, mai cultivați, mai bogați spiritual, dacă pur și simplu ajung să li se pară firesc ca, în mașină, pe drumul de acasă la job (și invers) să asculte și o piesă clasică, ei, familia și prietenii lor, societatea în ansamblul ei deja au devenit spiritual mai bogați. Ceea ce poate însemna inclusiv că aceștia devin cetățeni mai buni, mai implicați, capabili să se autoeduce la niveluri mai profunde…
Aș mai fi avut câte ceva să scriu, dar nu vreau să abuzez mai mult decât deja am facut-o.
Vă doresc zile bune.
Multumesc pentru participare! Da, companiile sunt principalii “clienti” ai nostri, desi nu scrie asta foarte clar pe undeva. Vei vedea in ianuarie despre ce vorbesc.
Si e vreo intrebare in textul tau? Eu nu am gasit-o – cel putin la prima citire… GB
Buna seara
Postarea dumneavoastră având deja aproape o lună, m-am gândit că oferta în sine nu mai este de actualitate…
Dacă ar mai fi, aș avea câteva întrebări. Mai întâi, dacă limba engleză este solicitată pentru că este limba în care vor fi scrise articolele. Apoi, ce ar presupune, ceva mai precis, organizarea evenimentelor și administrarea proiectelor fundației. Am eu oarece bănuieli, dar nu cu bănuieli se face treaba bine.
Seara bună!
Am angajat deja pe cineva, insa daca lucrurile merg bine am putea avea nevoie de inca un colaborator, sau poate chiar un angajat full-time. GB
Incurajam cultura cu salarii pe masura… Felicitari!
Si, asta, doar pentru ca businessurile la noi depind intr-o mai mare masura de angajati. 🙂